Rog să fiu iertat că folosesc un cuvânt – hibă – de sorginte maghiară, la modă acum. Însuşi mult prea perfectul Zeus are şi el, la rândul lui, mai multe hibe. Iar de Guvernul Băse-Boc ce să mai vorbesc! Şi dacă principalul avocat al Legii educaţiei şi promulgator al ei este exact acela care se face că uită, îi aducem noi aminte.
Prin anul 1998 trecea drept unul dintre inamicii introducerii limbii maghiare în şcoli. Iar mai ieri, tot domnia sa afirma, cu mult tupeu, că speră să fim la fel de isteţi precum înaintaşii de la 1918. După cum acţionează, ba pro Laszlo Tokes, sau pro UDMR tot timpul, am îndrăzni să afirmăm că se căzneşte şi chiar reuşeşte să distrugă ce-au făurit corifeii Marii Uniri. Iar în viitor, graţie Legii educaţiei UDMR-iste vom avea în limba română infinit mai multe cuvinte de provenienţă maghiară.
După cum ştim bine cu toţii, apariţia Şcolii Ardelene a premers şi pregătit Marea unire de la 1918. Ea amintea şi întărea conşţiinţa naţională a românilor transilvăneni, subliniind romanitatea limbii române, în vreme ce Şcoala Portocalie a trecătorilor demnitari Băsescu-Udrea-Boc îi dau la cap romanităţii limbii noastre şi originii poporului român. Lipsa de sanitate în domeniul educaţiei se va resimţi şi în sănătatea trăitorilor acestor meleaguri anapoda cârmuite. Revenind la sănătatea-sănătate, aceea subfinanţată şi fără doctori, să precizăm că de la incendiul petrecut la Maternitatea Giuleşti, nu mai puţin de câte trei medici pe zi au luat drumul străinătăţii. Fix aşa cum îi îndemna Băselul. La sfârşitul anului trecut, Guvernul Băse-Boc a mai comis o lovitură sub centură dată Sănătăţii. Dar ce zic eu, mult prea discreta lovitură sub centură este chiar o veritabilă lovitură de stat produsă la Casa Naţională de Sănătate. O lovitură ce a cam scăpat ochilor altădată ageri ai politicienilor prea grăbiţi să se gândească la sarmale, caltaboşi, cârnaţi şi alte afaceri personale sau ale grupurilor de interese din care fac parte.
Totuşi – Casa Naţională de Sănătate a fost creată ca un organism, ca o instituţie autonomă. Iar prin Legea nr. 95-2006 se stabilea că ar trebui să aibă 17 membri în Consiliul de Administraţie. Vreo 6 numiţi de primul ministru, unul de preşedintele României, cinci de către federaţiile patronale şi 5 de confederaţiile sindicale. Cu un preşedinte numit de prim ministru şi doi vicepreşedinţi numiţi de către cele două: patronat şi sindicate.
Ei bine, dar corect ar fi să scriem rău, că-i chiar de rău, prin Ordonanţa de Urgenţă nr. 133-2010, tipărită pe şest cu şi mai mare grabă în Monitorul Oficial, pe 28 decembrie, numărul membrilor CA al Casei Naţionale de Sănătate a fost redus la 7. Dintre care 4 numiţi de primul ministru, unul de preşedinte. Cu un preşedinte numit de primul ministru şi un singur vicepreşedinte ales, vezi Doamne, prin vot secret. Dar ce vot secret e acela şi ce Ordonanţă de Urgenţă democratică este aceea cu nr. 133-2010, când 4 membri, adică jumătate plus unu, sunt portocalii de-ai aghiotantului Emil Boc, cetăţean ce ţine loc de prim ministru.Alte comentarii sunt de prisos! Ba chiar am putea crede că de-acum înainte banii de la Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, aşa puţini cum sunt, sunt tot la dispoziţia Guvernului incompetent şi corupt.
Ion Predoşanu
