Iarna dintre Sărbători

Zilele Crăciunului au însufleţit atmosfera rigidă a satului gorjenesc peste care criza a trecut şi pare să se fi oprit la fiecare gospodărie. Folosind ultimele resurse, gospodăria ţărănească a respectat cutumele tradiţionale ale Piţărăilor, un obicei extins de la Dunăre, până la poalele munţilor, din vremuri imemoriale.

Legendele spun că Piţărăii sunt darul de suflet făcut de femeile dacilor pentru pruncii care urmau să vină pe lume după prăpădul din 105-106 e.n., cu mult înainte de creştinizare. Atunci romanii au ucis orice luptător dac, astfel ca sămânţa dacilor să dispară. Femeile şi-au ocrotit pruncii din pântece şi s-au rugat pentru ei, făcând ofrandă cerului piţărăii. Tocmai de aceea, în gospodăria tradiţională, făcutul piţărăilor şi coacerea lor are un grad înalt de sacralitate. Uneori ei sunt împărţiţi calzi, la căderea amurgului, iar drumul dintre case se străbate de către copii şi adulţi separat, fiecare grup cu făclia lui. În faţa unei asemenea frumuseţi rurale, obştea satului se pregăteşte cu tot ce are mai bun, colacul, cârnatul, ţuica fiartă şi procesiunile de la o gospodărie la alta fiind un adevărat deliciu pentru musafirul poftit sau revenit acasă din recea lume citadină.

În mod paradoxal, în aceste zile solemne, nimeni nu vorbeşte de necazuri sau de sărăcie, ci doar de speranţă, în lumina din ochii gospodinelor reliefându-se triumful lor asupra greutăţilor. Dacă iarna aceasta Crăciunul a fost ploios, zilele de după Crăciun readuc în prim plan iarna cu toate asprimile şi frumuseţile ei. Lumea uită pur şi simplu de politicieni, dar aceştia nu uită niciodată de petrecerile mondene şi, de multe ori nici nu mai răspund la telefoane, chiar dacă ar fi vorba de simple mesaje sau urări de sărbători.

Aceasta este societatea românească în care alesul cerşeşte o lună de zile voturile naivilor, după care timp de patru ani de zile, mulţumit de ce a câştigat fraierindu-i pe ceilalţi, le poate întoarce solemn spatele.

Am văzut în Gorj felicitări de la primari, de la deputatul Victor Ponta, de la oficialii din Prefectură şi Consiliul Judeţean, dar parcă şi aceste forme de îmbărbătare subtilă, reprezintă mult prea puţin faţă de investiţia de încredere a omului de rând. Îmi amintesc că în 1996 Emil Constantinescu spunea triumfător că autorităţile vor fi acelea care vor duce greul, după care l-a demis pe singurul om care şi-a permis să spună că vede o luminiţă la capătul tunelului – pe premierul Victor Ciorbea. După alegerile din anul 2000, care au avut un efect scontat, nimic din ceea ce au făcut politicienii n-a mai fost la locul lui, culminând cu zborul de Icar din mânăstirea politicii, din ziua de Ajun, a unui tată disperat.

Fie ca aceste sărbători să rămână ultimele sărbători triste ale unui popor cuceritor de vesel şi ca amintirile politicii triste să nu ne mai bântuie niciodată, pentru că şi noi, românii, putem fi o naţiune mândră, puternică şi de sine stătătoare în Europa unită, acea Europă care ne troieneşte cărările către libertate (vezi scrisorile de recomandare pentru spaţiul Schengen)!

Constantin Bunilă