Aritmetica mandatelor din Consiliul Judeţean pune la încercare stabilitatea acestui organism, indecizia alegătorilor lăsând conturarea majorităţii în responsabilitatea aleşilor. De aici adevărata întrebare: sunt aceştia suficient de maturi şi responsabili aleşii pentru a returna electorilor soluţiile pe care aceştia le aşteaptă în contrapartida voturilor acordate.
Evenimentele recente înclină mai degrabă către un răspuns negativ la această întrebare.
Figura lui Fugaru în acest du-te-vino politic pare emblematică pentru „dialogul surzilor”. Cum românul a făcut des haz de necaz, mi-amintesc o anecdotă dinainte de 1989: „Un străin aflat într-o maşină îi cere, în engleză, germană şi franceză, o informaţie miliţianului care dirija circulaţia la o intersecţie din România. Pleacă nelămurit, iar un copil care văzuse momentul se miră: Ai văzut nene câte limbi străine ştia ăla cu maşină? Miliţianul îi răspunde: Da’ bă, dar la ce i-a folosit?”. Nu fac nici o legătură cu fosta meserie a lui Fugaru pentru simplul fapt că mai toţi politicienii se comportă aidoma miliţianului din anecdotă.
Încercaţi una sau mai multe experienţe, câte doriţi! Alegeţi un politician şi propuneţi o soluţie pentru a rezolva o problemă a unei colectivităţi, grup, adică a mai multor oameni pe care aceştia nu-i cunosc, demonstrându-le că munca sau implicarea lor ar conduce la un succes asigurat. În acelaşi timp să-i propuneţi şi ceva avantajos pentru el şi vedeţi cu ce începe. Nu vreau să anticipez dar dacă începe cu „grăunţele” să ştiţi că este un „manţog”.
Revenind la Fugaru, nu-i departe vremea când plecarea lui din PD îi oferea lui Manţog prilejul să spună că scapă partidul de miliţieni şi securişti. Acum miliţienii şi securiştii îi sunt necesari, şi nu-şi face probleme de „morală”, burta să fie plină! Mai greu de înţeles este cum un partid ca al lui Fugaru care a confiscat „justiţiarismul” în România se pune la picioarele unuia care are atâtea probleme cu legea. Ce poate fi comun? Poate minciuna, înşelătoria, lipsa de bun-simţ. Interesant e că mulţi dintre cei care au votat PRM-ul au crezut în diferenţe şi nu în aceste asemănări. Asta-i dezamăgirea!
Implicarea centrului prin vicepreşedintele Costel Avram ar putea atenua inabilităţile de lider politic ale lui Fugaru, dar în acelaşi timp reprezintă o problemă suplimentară pentru Călinoiu care nu mai are aceeaşi libertate de mişcare ca până acum.
Şansa unor soluţii de compromis(înţelegere, acord bazat pe cedări reciproce; concesie. Înțelegere între două sau mai multe persoane), nu de compromitere, vine totuşi de la ceea ce au hotarât alegătorii, respectiv din conştientizarea fiecărei grupări politice şi a conducătorilor lor că sunt îndreptăţiţi să negocieze proporţional cu mandatul obţinut în alegeri. Şi asta e bine ştiut de Călinoiu, de Morega şi sper şi de către Fugaru. Cel care nu respectă această regulă pierde în politică.
Petre Dincă
