Întâlniri la munte, planificarea congreselor celor mai importante trei partide politice, reforme doctrinare sau declanşarea luptelor pentru fotoliile de conducere ţâşnesc în valuri pe canalele media măturând în cale mai firavele subiecte legate de preocupările noastre cotidiene.
Ţi-ai distrus maşina într-o groapă de pe şosea? Nu vei şti niciodată cine-i vinovatul. Dar cum ajungi acasă vezi la televizor cine vrea să conducă un partid sau altul.
Ai rămas fără slujbă? Greu să discerni dacă locul tău de muncă a dispărut în vâltoarea crizei sau în buzunarele unora care-ţi vorbesc la televizor despre solidaritate.
Speri să rezolvi o situaţie contradictorie în justiţia “independentă” din România? Poţi să ai noroc dar numai dacă ai răbdare ca, mai întâi, judecătorii să aibă grijă, în primul rând, de propriile drepturi.
Iar asemenea exemple pot continua la nesfârşit, încât constaţi că viaţa-i limitată şi ca un act raţional este să-ţi obişnuieşti moştenitorii, cel puţin cu o parte din problemele cărora nu le întrevezi o soluţie.
Firesc ar fi ca multe soluţii să vină de la cei pe care i-am investit cu puterea să ne reprezinte interesele atunci când au bătut la uşă şi au cerut votul. Aparent, toţi se ocupă de asta. Adică să găsească soluţii pentru noi. Toţi “vor” prosperitatea românului, locuri de muncă şi servicii publice de cea mai bună calitate, dar nu înainte de a-şi pune la adăpost averile şi privilegiile şi de a-şi consolida clientela politică.
Am văzut săptămâna trecută cum grija liderilor a două partide-PD-L şi PNL-Manţog şi Morega pentru schimbarea majorităţii în Consiliul Judeţean “în folosul gorjenilor” s-a tradus în expresie politică prin distribuirea “grăunţelor”, pe care vezi-doamne unul le-ar deţine iar ceilalţi le-ar dori. Nici unul, nici celălalt nu s-au întrebat cine produce grăunţele, cu ce eforturi şi în ce fel şi-ar dori să fie împărţite? La un asemenea mod de abordare nu ne putem aştepta la soluţii serioase, elaborate, consolidate în proiecte viabile ci doar la “găinării”.
Există totuşi şi speranţe! Faptul că nişte discuţii dintr-o şedinţă internă a PNL “au transpirat” în presă ne face să credem că nu toţi politicienii sunt “papagali” care aşteaptă înfometaţi grăunţele lui Manţog.
Din densitatea evenimentelor politice locale, din săptămâna tocmai încheiată, care s-au ambiţionat să ocupe spaţiu şi pe ecranele televiziunilor central sunt de reţinut unele concluzii la care vom reveni câteva luni de aici încolo: Morega nu are adversari pe măsură în PNL; Manţog ratează din ce în ce mai multe proiecte şi cred că va fi jertfit “pe altarul reformei” partidului; Călinoiu are posibilitatea să preia ofensiva, dar nu înseamnă că a câştigat războiul. Va urma
Petre Dincă
