Ai noştri politicieni n-au băgat la cap nimic din exemplele grave ale Greciei, Irlandei sau Portugaliei. Pe unde au apărut crize chiar mai abitir decât cea pe la noi.
Nu înseamnă că pe aici ar fi mai bine, doar că românii, prea obişnuiţi să se mulţumească cu puţin şi să strângă cureaua până la ultima gaură, sunt mult prea docili. Protestează rar, fac haz de necaz, spun bancuri ori bârfesc şi se răcoresc aşa.
Mai anul trecut, o învăţătoare s-a sacrificat şi a tot făcut greva foamei până n-a mai putut. Sacrificiul învăţătoarei curajoase nu i-a mişcat, câtuşi de puţin, pe demnitarii portocalii. Ba mai mult, chiar omul cocoţat încă un mandat la Palatul din Dealul Cotrocenilor, să-i zicem insensibil, nu nesimţit cum pretinde că ar fi unele pensii, n-a catadicsit să-i întindă o mână de ajutor ori vreo încurajare bietei femei. Profesorilor, învăţătorilor ori educatorilor din ţara asta nici atât. Per total, salariile bugetarilor scăzute din vară până la 31 decembrie 2010, au rămas la fel şi azi. De pensii ce să mai vorbim, se impozitează şi cele mici. Iar cele ale militarilor în rezervă ce să mai vorbim. Şi preşedintele Traian Băsescu şi ministrul Armatei, Gabriel Oprea, dădeau asigurări că nu se vor micşora. Numai că Zeus şi băiatul lui de casă, l-am numit pe mâna moartă din curtea Armatei, Gabriel Oprea, una spun şi alta fumează. Inclusiv site-ul MApN recunoaşte recalcularea pensiilor militare în 21.717 cazuri. Recalculări prin diminuare, desigur! Nici pensionarii din MAI n-o duc mai bine, în cazul acestora scăderile mergând până la 60%, după recalculare. Iată că, din pensii nesimţite, printr-o recalculare ca o boare portocalie, pensiile acelea au ajuns de-a dreptul mizere. Aşa-şi respectă puterea portocalie pe care a încăput România militarii. Uită că şi lui Ceauşescu i s-a apropiat sfârşitul şi numai că le-a dat 100 de lei. Nu că le-ar fi luat, ca acum.
La tunisieni fu suficientă doar revolta tinerilor timp de două zile şi regimul corupt al preşedintelui Tunisiei a căzut. Nici perioada stării de sucombare nu durase mult. Tinerilor tunisieni le ajunsese cuţitul la os. Unul dintre ei, informatician, nu-şi găsea un loc de muncă. Se apucase să vândă fructe ca să-şi poată întreţine mama şi sora. Totuşi, s-a trezit maltratat cu brutalitate de autorităţi. Explozia socială tunisiană intervenise în urma creşterii alarmante a numărului şomerilor în rândul tineretului. În primul rând al tinerilor cu studii superioare. Cam ca la noi, nu-i aşa?
La fel s-au petrecut lucrurile şi cu un alt tânăr tunisian, adică aflat într-o situaţie similară, care s-a aruncat peste linii de înaltă tensiune. Ce-i drept, la noi, în fosta Casă a Poporului, unde se lăfăie numeroşi aleşi ai neamului, cam cu vreo lună în urmă, slujbaşul televiziunii publice şi prea portocalii s-a aruncat de la balconul Parlamentului. Disperarea şi absenţa oricărei perspective că şi-ar putea ocroti familia îl aduseseră în această situaţie limită. Spre norocul lui a scăpat cu viaţă, dar chestia nu l-a impresionat prea tare pe primul ministru Emil Boc. Papagalul şi-a rostit cuvântul ca şi cum nu s-ar fi petrecut nimic grav. Ia în acea seară, TVR cea portocalie lansa zvonul că salariatul ei ar fi, cică, nebun. Atunci or fi normali portocalii? Mai ştii.
În faţa unui viitor sumbru nu-i numai Adrian Sobaru. Organismele europene anunţă că la tinerii între 14-25 de ani, rata şomajului atinge alarmantul procent de 19%. Cu mult mai mult decât acel 8% la nivel de ţară recunoscut de statistica portocalie.
Aseară, Zeus i-a invitat la o şuetă pe capii armatei. Speră să stingă focul protestelor militarilor în rezervă. Dar cu tinerii ce va face? Nu cumva, şi într-un caz şi în celălalt, Puterea se joacă cu focul?
Ion Predoşanu
