N-aș vrea, astăzi, în pofida tuturor subiectelor fierbinți care țin prim-planul vieții social-politice din țara noastră, să vorbesc despre nici unul dintre acestea.
Nici despre Traian Băsescu care, invitat la cea de-a XI-a ediţie a Universităţii de Vară de la Izvorul Mureşului, judeţul Harghita, a făcut niște declarații extrem de dure la adresa Ungariei, țară pe care a caracterizat-o drept “un focar de instabilitate din punct de vedere al tratării minorităţilor în regiune”. Mai mult, acesta a afirmat că “România îşi va asuma leadership-ul punerii la punct a Budapestei”, atenționând că 2013 e ultimul an în care politicienii ungari au putut să se mai plimbe atât de relaxat în România.
Nici despre faptul că surse din USL declară că, la sfârşitul lunii august, la Constanţa, va fi organizat un eveniment special, care va marca începerea campaniei pentru prezidenţiabilul Crin Antonescu, liberalii dorind astfel, să arate că președintele lor de partid este susţinut de toţi partenerii din Uniune, eliminând astfel zvonurile privind apariţia unor prezidenţiabili din partea PSD. Nici despre numărul alarmant de mare, aproape 2000, de primari și consilieri locali pe care Agenţia Naţională de Integritate (ANI) îi califică drept incompatibili așa încât pare, la o primă aruncare de privire, că România e condusă de corupți, necinstiți și pervertiți. Mai mult, se vorbește și despre o debarcare a ministrului Robert Cazanciuc, de la cârma ministerului Justiției, tocmai pentru că a dat aviz negativ modificării Legii ANI, modificare ce ar mai fi scurtat lista cu incompatibili. Dezgustat, pe de-a dreptul, de modul în care înțeleg liderii noștri politici să ne arate că le pasă de popor, de România nu vreau, așadar, să abordez nici unul dintre subiectele de mai sus. Nu astăzi. Nu acum. Nu când, gestul unui politician din Norvegia, m-a lăsat mut de uimire.
Premierul Norvegiei, Jens Stoltenberg, după obişnuita sa discuţie săptămânală cu regele Harald al V-lea, a vrut să afle opinia cetăţenilor despre guvernul său și, în loc să comande un sondaj, s-a dus să se informeze direct de la sursă. A îmbrăcat o uniforma de taximetrist, a purtat ochelari de soare, pentru a nu fi recunoscut de oameni și a lucrat o zi întreagă, ca șofer de taxi, în Oslo. Stoltenberg a declarat că a recurs la acest gest tocmai pentru a vedea care sunt părerile votanților și că în taxiuri, de obicei, se pot purta astfel de discuții. Contează mai puțin dacă Jens Stoltenberg a făcut acest gest, ca un truc de campanie, ținând cont că, în septembrie au loc alegeri în întreaga Norvegie și partidul condus de acesta nu este favorit. Tot la fel de puțin contează și că niciun pasager, dintre cei plimbați de premier, nu a plătit cursa și nu a dat bacșiș.
Ceea ce cred că este demn de luat în seamă este atitudinea unui politician care nu s-a sfiit a coborî în popor, printre cei de rând, asumându-și să facă, chiar și pentru o zi, o muncă de om simplu, șofer de taxi. Mă întreb, câți dintre politicienii noștri, s-ar fi putut gândi la așa ceva? Câți ar fi avut curajul să facă o muncă de om de rând? Bineînțeles că, gestul premierului Norvegiei cade în derizoriu dacă acesta nu va și ține cont de tot ceea ce i-au transmis cetățenii. Dar, până a vedea acest lucru, ideea este una remarcabilă și o adevărată lecție de învățat pentru majoritatea politicienilor de la noi, din România. Până la urmă, o vorbă înțeleaptă spune că fiecare țară are conducătorii pe care îi merită. Însă, nu trebuie să uităm că și viceversa este valabilă: fiecare conducător are supușii pe care îi merită. De aceea, nu pot să nu mă întreb: câți dintre politicienii noștri, ar mai fi putut coborî, singuri, din taxi?
Alin Dobromirescu
