Cu toate că domeniul politicii externe a României îi revine preşedintelui, Traian Băsescu n-a excelat niciodată pe acest teritoriu în care se cere o minimă diplomaţie. El nu s-a războit nu numai cu inamicii săi din interiorul ţării, cazul Adtian Năstase nefiind singular, ci şi cu Ţarul Putin. Om cu o altfel de anvergură.
Prin anul 2005, deşi se întâlnise chiar la Kremlin cu preşedintele Federaţiei Ruse, Al nostru preşedinte s-a comportat ca un mieluşel. El, care-i reproşasae contracandidatului în alegerile prezidenţiale – Mircea Geoană -, la dialogul dinaintea turului al doilea, că fusese în 2004 la Moscova, ca ministru de Externe al României, împreună cu preşedintele Ion Iliescu şi n-au vorbit despre spinoasa problemă a Tezaurului României, nici măcar n-a adus vorba de aşa ceva. Fie că i-a fost frică, fie că i-a făcut tot timpul pe plac Ţarului Vladimir Putin.
Tot în anul 2005, aflat în Statele Unite ca proaspăt preşedinte ales, Traian Băsescu dădea vârtos cu băţul în baltă şi lansa neghioaba expresie „Marea Neagră, lac rusesc”, probabil cu scopul de a le fi pe plac gazdelor sale de peste ocean. Adică Marele Licurici. El devenind brusc, în felul acesta, Micul licurici şi declanşând propriul Război Rece între România şi Rusia. Război rece pe care nu l-a terminat nici acum. Ba, mai recent, a pus paie pe foc trăncănind despre unirea României cu Republica Moldova. Ceea ce le-a adus un imens deserviciu basarabenilor, poziţia lui Băsescu fiind dezavuată atât la Chişinău, cât şi la Bruxelles.
Mai înţelept, fostul preşedinte al SUA George W.Bush l-a sfătuit să facă din România o punte a Occidentului spre Rusia. Ei, ţi-ai găsit. Traian Băsescu a continuat războiul personal cu Rusia, pe faţă. Deşi pe dos situaţia n-ar fi exclus să fie invers. Totdeauna şi-a văzut de propriul interes şi nicidecum de interesul poporului. Ţipând la Rusia ca un căţel la Lună, de câte ori a avut prilejul, a avut de câştigat personal. Şi-a câştigat un suport cam fără limite din partea SUA, care l-a sprijinit şi la Referendumul pentru demiterea sa, ca preşedinte suspendat, în 29 iulie 2012. Dar n-o scăpa din dizgraţioasele sale declaraţii nici pe Ucraina, de parcă-ar fi avut grijă să-i facă jocul lui Putin.
Culmea, declaraţiile belicoase şi deloc politicoase de la Cotroceni îi conveneau de minune Ţarului Vladimir Putin.Tot ce „cânta marinarul la provă” îi venea ca o mănuşă antidemocratului de la Kremlin. La finalul celui de-al doilea mandat, Traian Băsescu s-ar putea să-şi schimbe poziţia şi să se apropie de Putin. Pentru România va fi mult prea târziu. Şi astfel, creatorul operetei „Lacul rusesc” şi-a bătut joc de poporul ce plăteşte gazul metan rusesc la un preţ mult mai mare decât Germania, Franţa, Ungaria sau Bulgaria. Cum în ţară nu rămâne nimic de pe urma lui Traian Băsescu după ce nu va mai fi preşedinte, doar opereta păguboasă „Lacul rusesc” îi va purta numele. Iar consecinţele le va suporta pe mai departe săraca Românie!
Ion Predoşanu
