Valurile succesive de frig, venite pe neaşteptate de la Polul Nord, găsesc administraţiile locale din Gorj într-o stare gravă din punct de vedere financiar.
Teoretic, de mâine ar trebui furnizată căldura, dar furnizarea căldurii a ajuns un eveniment cu amânare repetată din cauza agentului economic Sărăcie.
În localităţile cu încălzire centralizată, furnizarea căldurii este condiţionată de un acord al asociaţiilor de proprietari, care nu se grăbesc să-l dea atâta vreme cât nu pot aduna banii cu care sunt datori, furnizorului de căldură.
Aici intervine o anomalie: apartamentele din blocuri nu pot fi executate silit fără acordul proprietarilor, iar proprietarii nu mai sunt de multă vreme în ţară. Orice executor judecătoresc poate avea probleme dacă violează o proprietate, spun acest lucru pentru că toate apartamentele care sunt cumpărate, sunt proprietate personală, iar cele care sunt închiriate sunt proprietatea consiliilor locale.
Aici intervine altă anomalie: toate aceste apartamente acumulează datorii şi penalităţi, deşi nu folosesc niciodată căldura.
Pe de altă parte, la apartamentele cu chirie, chiriaşii au fost mereu subvenţionaţi, iar dacă au existat subvenţii, din ce provine datoria?
Evident, există şi gorjeni corecţi, care fac eforturi să-şi plătească factura la căldură, în sensul că reduc cumpărarea de alimente, de medicamente, de îmbrăcăminte şi de alte mici mofturi la care viaţa le-ar da dreptul, dacă n-ar fi existat epidemia de tăieri portocalii şi de impozitări năstruşnice.
În gospodăriile ţărăneşti s-au insinuat încet, încet nevoi materiale atât de mari, încât preţul unei maşini de lemne este greu de suportat.
În consecinţă, oamenii merg la furat cu căruţa sau direct cu calul şi sunt victime ale unor accidente hilare: ba se rupe osia căruţei, ba apare inoportunul pădurar, ba se răstoarnă calul pe călăreţ şi numai din fericire urmările nu sunt nefaste.
Notă: Toate poveştile cu gorjeni zgribuliţi se pot consuma la gura sobei până când teribilul Guvern Boc nu va pune şi impozitul pe fumărit. Cu cele două laturi ale sale, cea de protecţie ecologică şi cea de protecţie bugetară pentru nişte amărâţi de miniştri, care uită ce spun de seara până dimineaţa. Bătrânii de astăzi, friguroşi până şi în sufletul lor, ştiu de ce s-a ajuns aici: nu mai sunt topoare, deoarece s-a exportat tot fierul vechi, iar cozile de topor s-au apucat să facă politică.
Constantin Bunilă
