Extrem de talentatul poet şi gazetar Adrian Păunescu, avusese o premoniţie de geniu prin prima parte a lunii decembrie 2004. Numai denigratorii de teapa cărtărescienilor – stipendiaţii portocaliilor – au avut şi mai au tupeul, specific netalentaţilor, de a face din alb negru. Şi din lumină măcar un gri. Dar să revin la subiect. Ce se întâmplase, de fapt?
Între turul întâi şi turul al doilea la alegerile prezidenţiale – candidaţi fiind intelectualul Adrian Năstase şi matrozul Traian Băsescu – poetul naţional Adrian Păunescu a avut inspiraţia să scrie şi să publice în revista sa Flacăra lui Adrian Păunescu poemul-pamflet NERO. Mulţi nepricepuţi din acea vreme or fi râs. Singurul care l-a luat în serios şi l-a periat, mai apoi, pe Adrian Păunescu a fost însuşi perversul NERO. Este vorba de cel care-şi văzuse sacii-n căruţă, preşedintele Traian Băsescu. La Capşa, prin iarna-primăvara lui 2005, Directorul Jurnalului NAŢIONAL, Marius Tucă modera o întâlnire. Neprotocolară, în fiecare zi de luni, ora 19. La care-i invitase pe prietenul său Adrian Păunescu, dar şi pe proaspătul preşedinte de atunci Traian Băsescu. Un preşedinte încă nejucător, dar foarte curtenitor. Rememora că, în vremurile dinainte de ‘89, doar revista Flacăra, condusă de Redactorul şef Adrian Păunescu, scrisese elogios (fiind singura publicaţie ce-l aprecia) despre comandantul navei „Biruinţa”. Normal, că oamenii, cei doi (in)amici s-au împăcat. Ba mai mult, viitorul Zeus a şi abonat Administraţia Prezidenţială cu două exemplare. Şi iată că Nero din 2004 reveni în forţă, la Bucureşti, pe gerul din 2012! În condiţiile când şi presa străină are titluri de genul: Răbdarea oamenilor a atins limita, iar The Guardian zice Politicienii din România trebuie să se reconecteze la realitate; ori România, cuprinsă de proteste în masă. Şi numai aceste trei titluri grăiesc despre nesimţirea ajunsă la apogeu a cuplului Băsescu-Boc! Mai ieri, dr. Raed Arafat s-a întâlnit cu medicul udemerist Ritli Ladislau (un fel de cap de lance, peste vremi, a dr. Mengele), cu Emil Boc şi, se pare, chiar a vorbit cu acelaşi pervers preşedinte-jucător. În popor se spune că totdeauna cel mai deştept cedează. Spre binele sănătăţii României, de care-i mai legat decât cetăţeanul fără patrie dar încă preşedinte – Traian Băsescu! Aroganţa sinistrului cuplu B-B, indivizi cu orgoliu nemăsurat, poate să creadă ce vrea. Revenirea dr. Raed Arafat ca subsecretar de stat, şi vizita la Palatul Victoria, nu-i o victorie a lor. Ci tot a străzii. A opiniei publice. Care, încet-încet, creşte. Mă refer la spiritul civic. Nu-i vreo pierdere de timp cu mitingurile autorizate sau neautorizate din Bucureşti şi de peste tot. Unde oamenii au curaj şi sânge-n organe. Mii au protestat luni şi nu mă îndoiesc că şi aseară a fost la fel. Toate speranţele noastre se leagă de continuarea protestelor. Ce au nevoie urgentă de lideri. M-aş bucura ca şi copreşedinţii USL – Victor Ponta şi Crin Antonescu – să-şi ia inima-n dinţi, ieşind în stradă. Dacă acum nu, atunci când? Altfel, pot fi acuzaţi că mimează Opoziţia! Dacă şi confederaţiile sindicale i-au trântit uşa-n nas umilului şi aghiotantului Emil Boc, înseamnă că aceste confederaţii sindicale sunt o forţă. Trezită din amorţire. Ca şi oamenii de la manifestările antiprezidenţiale şi antiguvernamentale. Rog a fi scuzat că voi da două citate din oameni pe care nu-i am la pipotă. Controversatul lider al Pieţei Universităţii din Bucureşti 90, omul cu ochii albaştri (sluga Iliescului şi a lui Virgil Măgureanu) şi miliardarul de azi Marian Munteanu (mare patron în comerţul cu armament!) dixit: „Dacă protestele se extind, vor urma alegeri anticipate. Dacă nu, e de rău!” Haideţi să-l ascultăm şi pe doctul dar zgubiliticul europarlamentar PDL Cristian Preda despre o descriere, din interior, a Puterii Portocalii: „Un regim format doar din jandarmi cu muşchi, nu din miniştri cu creier”.
Ion Predoşanu
