Recent, presa a scos la iveală mantoul obscen al unor manifestări cât se poate de normale într-o societate deschisă, liberă şi democratică, cum ar trebui să fie societatea românească în anul 2010.
Din nefericire, oameni puternici, foarte mândri de puterea lor, consideră că au toate drepturile să sacrifice naivităţile autohtone de dragul unei importanţe pe care şi-o menţin cotizând în buzunarele plenipotenţilor politici din staff-urile de partid.
Imaginea lui Victor Ponta este terfelită de dezvăluirile făcute în legătură cu afacerile lui Robert Negoiţă şi cu implicarea lui Nicolae Bănicioiu în distrugerea imaginii de seriozitate a unui întreg eşantion de tineri şi tinere din ceea ce lumea cunoaşte că simpatizează sau aparţin tineretului social-democrat. Probabil că niciun cititor avizat nu ia în calcul decât faptul în sine, nu şi perioada în care s-au petrecut acele întâmplări cu conotaţie imorală, fiindcă nimeni nu se mai gândeşte la timpul în care preşedinte de partid la PSD era Mircea Geoană.
În acelaşi timp, tineretul pe care Ponta plănuia să-l aducă în prima linie primeşte o lovitură atât de grea, încât actualul lider social-democrat va trebui să rămână cu capul plecat în faţa bătrânilor din partid atunci când ar încerca întinerirea garniturii parlamentare. Cele două VIP-uri, Negoiţă şi Bănicioiu, compromise pentru orgii şi extravaganţe au mai reuşit o performanţă: aceea de a distruge mitul seriozităţii în utilizarea filonului tânăr drept resursă umană în politică.
De acum încolo, în nicio familie nu va mai exista atâta libertate pentru tineri în legătură cu aderenţa la social-democraţie pentru că oricare părinte, judecând moral şi pentru binele copilului său, nu va mai permite escapadele de grup în numele unor distracţii aşa-zis politice.
Din acest punct de vedere, organizaţiile de tineret ale TSD vor fi primele care vor resimţi efectul năucitor generat de incapacitatea celor doi oameni politici de a judeca impactul micilor lor prostioare asupra chestiunilor veninoase ale politicii.
Totodată, efectul cel mai mare îl are consolidarea puterii prezidenţiale, o putere limitată încă de Constituţie, singurul obstacol real către autocraţie. Pentru a completa tacâmul, trebuie să remarc faptul că autocenzura, atât de necesară unei cariere politice, este abandonată în favoarea unor manifestări copilăreşti, aproape infracţionale. Atunci, nu trebuie să ne mai mirăm când politicienii tineri, ajunşi şefi, nu se sfiesc să fure voturile şi încrederea, folosind pentru apărare inclusiv şantajul. Să ne mai mirăm de ce Roberta Anastase, o altă tânără promovată politic, nu se îndură să plece după ce a fost dovedită fraudând?!
Notă! Până la urmă vinovaţi rămân cei care educă: părinţii şi şcoala. Poate nu întâmplător românii n-au nici un părinte al democraţiei şi nici educatori de referinţă.
Constantin Bunilă
