Editorial

Răzbunarea ruinelor

 | 30 noiembrie 2010, 00:39 | 0 comentarii | 

bunilaBlocurile din municipiul Motru, între care şi ruina de la Horăşti, nu au niciunul vechimea mai mare de 50 de ani. Blocul de la Horăşti este cel mai vechi şi a făcut parte dintr-o colonie iniţial unde erau cazaţi specialiştii din minerit aduşi să deschidă exploatarea lignitului în bazinul Văii Motrului.

Semnatura eletronica CertDigital

Cu timpul, în această colonie, formată din două blocuri, s-au aşezat muncitorii mineri autohtoni, navetişti de mare distanţă. O colonie asemănătoare s-a construit la Însurăţei, unde blocurile de locuit sunt mai bine întreţinute, cu excepţia unuia singur, care va urma cel mai probabil soarta blocului de la Horăşti, pentru că nici aici nu mai locuieşte nimeni.

Primele blocuri din zona actualului municipiu au fost construite la sfârşitul deceniului VI, ocuparea lor fiind o problemă aflată doar la îndemâna mai marilor mineritului de atunci. Până în 1989, ritmul construcţiei blocurilor în municipiul Motru a fost constant crescut, toate cele 60 de blocuri aparţinând acelei perioade. După 1989 s-au mai construit doar trei blocuri, dintre care unul singur cu 50 de apartamente mai aşteaptă încă pe viitorii chiriaşi. Trebuie precizat faptul că majoritatea blocurilor au şi depăşit durata de exploatare cu garanţie din partea constructorilor şi a proiectantului, deoarece durata de exploatare este cuprinsă între 40 şi 60 de ani. Din păcate, mai toate blocurile din Motru se află într-un grav pericol din cauza modificărilor la faţadă şi la structura de rezistenţă a pereţilor interiori, afectată de numeroasele modificări operate în timp cu şi fără aprobare. Modificările apartamentelor, care au fost transformate în spaţii comerciale şi magazine au condus la modificarea raportului de portanţă.

La Horăşti, de unde va începe demolarea blocurilor din Motru, în ultimii 20 de ani s-au văzut doar cele două tendinţe ale proprietarilor şi chiriaşilor. În blocul locuit, totul este OK; în blocul părăsit, nu mai sunt uşi, geamuri, instalaţii şi nici tencuială, autorizaţia de demolare fiind solicitată încă din anul 2006. După aproape cinci ani de aşteptare, soluţia demolării blocului nu este implozia, ci demontarea lui cărămidă cu cărămidă, amănunt care vorbeşte despre sărăcia la care s-a ajuns în zonă, dar şi despre o anumită stare de frică, care se poate amplifica atunci când societăţile de asigurări vor începe să ceară expertize tehnice ale apartamentelor pe care trebuie să le asigure.

Aceasta este, până la urmă, răzbunarea ruinelor din Motru asupra proprietarilor lor de drept, chiar dacă operaţiunea de acoperire a lor a ajuns un titlu de glorie pentru Putere sau Opoziţie, fiindcă fiecare îşi revendică şi paternitatea şi realizarea costisitoarei operaţiuni.

Notă! Construcţiile din Motru sunt de mai multe feluri: utile şi inutile; de cărămidă sau din beton; cu chirie sau proprietate; de locuit sau de vânzare şi clasificarea ar putea continua în funcţie de orizontul cercetătorului. Despre un singur lucru nu vorbeşte nimeni, de frică sau din interes: despre faptul că toate construcţiile sunt aşezate într-o zonă nisipoasă, cu pânza freatică foarte sus, pentru care s-a stabilit limita duratei de utilitate la 40 de ani. Orice cutremur peste 6 grade poate fi devastator pentru un oraş unde, pe lângă instabilitatea solului, trebuie luate în calcul şi atentatele produse în timp la securitatea construcţiilor, numite savant „lucrări de investiţii”.

Constantin Bunilă

Articole asemanatoare



Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

ECO JURNAL