Elevul din România este un fel de material experimental în proiectul de a obţine cea mai bună variantă educaţională îndreptată către realizarea unor oameni noi, rezistenţi la stres şi la zi lumină de muncă, buni absorbitori de informaţie brută, neînţeleasă (ce rost ar avea dacă ea trebuie doar reprodusă ca atare), cu spatele rezistent la greutăţi (purtători de kiloghiozdane).
De ani buni se încearcă scoaterea din parlament a unei legi a educaţiei. „Până acum au fost numai încercări eşuate. Să sperăm că anul acesta, Parlamentul va înţelege că e nevoie de această lege”, afirma consilierul personal al ministrului Educaţiei, Melania Mandas Vergu. Oare? Vor avea ei timpul necesar să se abată şi asupra unor astfel de subiecte? Greu de spus, poate aşa între două trei războaie.
Între timp, în teritoriu, este în desfăşurare procesul de reformare a situaţiei clădirilor, pentru că ele contează în primul rând nu copiii. În fond nici nu sunt aşa mulţi 7 sau 10 km pentru elevi ca să ajungă la şcoală, este şi acesta un mod de a-i educa pe copii şi a-i face să înţeleagă prin ce treceau părinţii sau mai degrabă bunicii lor în copilărie când mergeau să înveţe carte. E drept, atunci trebuia să se agaţe de câte o căruţă dacă nu mergeau pe picioare peste dealuri sau prin păduri, nu aveau la dispoziţie microbuze care pot face şi două transporturi, aşa cum găsea rezolvarea Primarul localităţii Stăneşti, considerând că nu este o problemă atât de gravă desfiinţarea şcolii din satul Curpen din judeţul nostru, măsură care nu de mult a iscat, în privinţa Şcolii Generale Nr. 7 din cartierul Vădeni, o serie de controverse între Primăria municipiului, Inspectoratul Şcolar Judeţean şi părinţi.
Şi fiindcă veni vorba despre comasare, dar de altă natură, încet – încet intră în programul de conflicte, dezacorduri şi cimilituri politice subiectul reducerii numărului de parlamentari, primind mai nou ca ornament de agitaţie retorică şi discuţia asupra modelului de republică românească cu variantele prezidenţială, semi prezidenţială ori parlamentară, de parcă ar fi vorba despre ce fel de vin vrem să servim – dulce, semi dulce, acrişor sau şpriţ. Acum nu ştiu unde să încadrez revizuirea amplă a Constituţiei, probabil la pastilele pentru digestie care se iau după sau înainte de masă, în orice caz astfel de pilule se servesc de ani buni cetăţenilor care înghit tot mai greu ceea ce le gătesc ori pregătesc politicienii deveniţi mai mari în bucătăria ţării. Şi pe urmă, ce să mai discutăm, şi servirea proastă, şi mâncarea acrită bine cu criză, şi bani puţini pentru că toate astea mai trebuie şi plătite.
Cercetători britanici afirmă că au reuşit în urma unui studiu să facă un pas important spre citirea gândurilor, concentrându-se pe memoria episodică, amintiri ale unor evenimente din viaţa de zi cu zi mai complexe şi mai greu de analizat.
Iată aşadar o veste excelentă pentru cetăţenii nemulţumiţi, care dacă ar avea la dispoziţie, acum, o astfel de modalitate de a-şi face cunoscute gândurile, deloc plăcute pentru cei care se află la conducerea ţării, în Guvern sau în Parlament, n-ar mai fi nevoie să procedeze la aruncarea cu bulgări în demnitari. Ar fi îndeajuns montarea unor monitoare în birourile acestora care să le arate „recunoştinţă” generală. Nu-i aşa ?
Gheorghe Munteanu
