S.O.S. Salvaţi clientela?

Scandal în Parlamentul României pe seama unei legi de modificare a Statutului funcţionarului public! Ţelul acesteia: să conserve în funcţii clientela PD-L-ului, numită politic în baza a două ordonanţe declarate neconstituţionale.

Dacă am avea de-a face cu controverse politice în sensul adoptării unei soluţii ori alta, ne-am spune simplu: iar nu se înţeleg aştia pe „ciolan”. De data asta iese la iveală o imensă nelegiuire, când un guvern nu-şi mai ascunde în niciun fel intenţia infracţională, încălcând legea sub ochii tuturor. Insistenţa lui Boc de a mai încălca încă o dată Constituţia nu pune sub semnul întrebării numai „priceperea” sa în drept constituţional (pe care îl mai şi preda studenţilor în calitate de profesor universitar) ci ne pune în situaţia să ne întrebăm dacă în acest moment nu este necesară o mobilizare la cea mai înaltă intensitate a întregii societăţi civile pentru a întrerupe această morişcă fără de sfârşit. Controlul parlamentar al guvernului nu mai este suficient, puterea executivă manifestă agresivitate în raport cu celelalte puteri ale statului, instituţiile sunt anihilate, practic statul este pulverizat.

Dacă schimbarea din funcţii a unor şefi de decocentrate a devenit prioritară pentru Guvern şi Parlament înseamnă că nu mai avem nicio şansă ca aleşii noştri să se ocupe şi de aspecte importante cum ar fi depăşirea situaţiei de criză. Opoziţia este scoasă din joc şi asta nu pentru că maşina de vot a puterii i-ar zădărnici eforturile, ci din lipsa unor soluţii adecvate situaţiei. Cu acţiuni ilegale, de forţă ale guvernului sunt insuficiente declaraţiile politice sau tertipurile bazate pe regulamente proprii funcţionarilor Parlamentului. Dacă sunt în criză de idei, reprezentanţii Opoziţiei trebuie să se autodeclare „incompetenţi”.

Accentele de dramatism care însoţesc încercările lui Boc de a-şi salva clientela politică are semnificaţii multiple dintre care ne propunem să discutăm doar două. În primul rând cheltuiala bugetară nejustificată pentru a plăti câte doi sau trei directori pe un singur post. Banii s-au dus, dar cui revine răspunderea? Asta ar fi problema instituţiilor care apără avutul public, dacă ele mai vor să-şi exercite atribuţiile, dacă nu constatăm că mai există o zonă în care plătim în zadar alţi funcţionari. Cum „pătura” numită buget public a cam intrat la apă, Boc, Vlădescu, Şeitan se dau de ceasul morţii să găsească resurse şi s-au gândit la alocaţii şi pensii.

În al doilea rând instituţiile care au ajuns să aibă câte doi-trei şefi au fost blocate, ceea ce înseamnă că alte zeci de mii de funcţionari publici s-au trezit fără „obiectul muncii” şi au încasat salarii numai pentru efortul de a se prezenta la serviciu. Acesta este cadrul în care s-a dezvoltat administrarea ţării de către guvernul Boc şi cred că nimeni nu se îndoieşte de ce numai România a înregistrat un regres economic de aproape 8% în anul 2009.

Beneficiind de ajutorul noilor achiziţii de parlamentari ataşaţi intereselor puterii, adică a acelor politicieni care nu şi-au mai regăsit aspiraţiile la PSD sau PNL, dar nici n-au găsit vreo explicaţie circumscrisă moralităţii gestului lor, propunerea Guvernului a trecut de Parlament devenind legea care va adânci criza în instituţiile deconcentrate.

Prima opţiune a Opoziţiei este să solicite din nou soluţia Curţii Constituţionale şi indiferent care va fi aceasta, luând în calcul că avem de-a face cu trei reglementări legale pe acelaşi subiect, că există hotărâri judecătoreşti în fază de executare, că există premisele să se deschidă noi acţiuni în justiţie, bulversarea va urma un nou ciclu. Iar dacă, în judeţul Gorj, mai intervine şi mentalitatea manţogiano-gârjobistă că trebuie schimbaţi cei care nu au muncit în campanie, circul va fi total.

În timp ce scriam rândurile de mai sus un reprezentant al PD-L pe nume Toader (nu Hoară dar la fel de „bun”) încerca să convingă că noua lege ar corecta tâmpeniile ordonanţelor anterioare. Pentru el şi alţii ca el, se potriveşte una din legile lui Murphy: „Ceea ce începe bine se termină prost, ceea ce începe prost se termină şi mai prost”.