Sacrificii zadarnice

Reforma socială este benefică dacă este făcută cu cap, iar dacă este făcută haotic poate deveni subiect de revoltă. Totuşi, îndârjirea cu care Emil Boc, premierul tăietor umblă la veniturile românilor săraci, se bazează pe faptul că poporul nu va mai ieşi în stradă fiindcă nu va mai risca să moară pentru a oferi bogăţie altei garnituri de oportunişti.

Faptul că s-a comis un atentat la securitatea naţiunii fără vreo cercetare temeinică, a indus în sufletul poporului un sentiment de teamă asupra calităţii vieţii sale. Cei săraci îi urăsc deja pe cei bogaţi, după ce vreme îndelungată, doi, trei ani de zile, salariaţii i-au urât pe pensionari pentru pensia lor stabilă, chiar dacă aceasta era cu mult mai mică decât în statele europene, pentru că salariul lor era şi mai mic decât pensia.

Am stat şi m-am gândit, de ce ordonă preşedintele României o asemenea suferinţă poporului său şi am descoperit: şase milioane de români i-au dat o lecţie. Ei bine, deştepţii aceia trebuie să plătească! De asemenea, Traian Băsescu ştie că nici un membru al coaliţiei nu va părăsi lojile puterii şi, de aceea, forţează nota. În plus, scoate la vedere greşeli flagrante ale guvernanţilor, jaful oficial, bogăţia lor, C.V.-urile lor murdare, pedepsindu-i în acest fel şi pe cei care, de voie, de nevoie, îi sunt alături. Ceea ce s-a relevat conştiinţei publice cu privire la dimensiunea costurilor sociale este nu numai condamnabil, ci şi imputabil, în acelaşi timp, şi mă şi mir de faptul că instituţia Curţii de Conturi, care este o instituţie naţională, nu analizează, nu verifică cheltuielile Guvernului, ale miniştrilor şi nu le impută. Această instituţie a statului român ar trebui să gestioneze capitalul de rezervă, care să atenueze criza şi nu s-o adâncească. Concedierile şi impozitările asupra săracilor nu vor garanta siguranţa economică a ţării, deşi acest impozit se colectează fără greutate. Nu văd de ce Traian Băsescu n-ar cere Guvernului să impoziteze în mod corect marile proprietăţi, mişcarea acestor proprietăţi de la un stăpân la altul. Nu văd de ce s-ar face investiţii inutile în frunzuliţe care să devină brand după modelul frunzei Evei lui Adam de la prima ruşine conştientizată. Ba, mai mult, dacă n-ar fi concediaţi minerii cu batalionul acela deştept şi organizat, ar fi putut construi toate autostrăzile din România în mai puţin de cinci ani de zile şi nu ar mai fi fost nevoie decât de banii pentru consultanţă. Ar fi putut sfredeli munţii cu minerii şi ar fi ţinut naţiunea acasă dacă nu ar fi dat puterea ministerială unor bezmetici ca şi acum. Toate aceste lucruri ne-ar fi dovedit nouă că suntem conduşi de un patriot, de un iubitor de neam şi ţară care ne-ar fi unit unul cu celălalt şi nu ne-ar fi ciuruit în interesul propriu.

Acum românii plâng la morminte străine, duc banii în buzunarul Europei civilizate şi aproape că-şi blestemă soarta. Nu cred că aceasta este dorinţa (pohta) conducătorului. Altfel, să mă ierte Dumnezeu că nu mă mai rog pentru sănătatea lui.

Constantin Bunilă