Cel mai greu an de după Revoluţie a demarat şi, deocamdată, se merge lent la vale, aproape în virtutea inerţiei. Geaba au lucrat comisiile parlamentare de muncă şi de buget-finanţe pe articolele proiectului de buget pentru anul 2010, luând în seamă şi unele din cele peste 6.500 de amendamente ale opoziţiei.
Coaliţia PD-L – UDMR, blindată cu un din ce în ce mai numeros corp al parlamentarilor independenţi, adică trădători, are toate şansele să-şi impună pirpiriul proiect de buget.
Durerea mare este că, în continuare, se minte fără neruşinare. Campionul la acest capitol nu-i altul decât preşedintele PD-L, Emil Boc, una şi aceeaşi persoană cu primul ministru. Cel care ne promite marea cu sarea, inclusiv relansarea economică cea mult aşteptată. Dacă ar fi să-l credem pe primul ministru Emil Boc, rata şomajului în 2010 nu va depăşi 7,5%, la fel ca anul trecut. Numai că domnia sa se referă probabil la cifrele mincinoase pe care i le oferă Institutul Naţional de Statistică Economică, cu siguranţă condus de „specialiştii” democrat-liberali. În realitate, rata şomajului de anul trecut a fost cu mult mai mare, ştiut fiind că dintre cei rămaşi fără serviciu mulţi au făcut-o la cerere sau au primit salarii compensatorii şi aceştia, după cum se ştie, nu intră printre cei care primesc ajutor de şomaj. Numai în Gorj au rămas fără slujbe, în anul 2009, vreo 6.000 de oameni.
La dezbaterile în plenul Parlamentului României participă întreg cabinetul Emil Boc, iar şansele de a se schimba ceva din proiectul iniţial al superficialului proiect de Buget 2010 sunt minime. Zadarnic încearcă deputatul PSD, Anghel Stanciu, universitar de profesie, să-şi convingă confraţii parlamentari că educaţia neamului ar avea nevoie de un buget mai ca lumea. Sare ministrul Finanţelor Publice, Sebastian Vlădescu, şi se răţoieşte. Cum că „O modificare a deficitului bugetar este exclusă”. Încearcă deputatul Anghel Stanciu să convingă că e necesară o majorare a deficitului bugetar de la 5,9% din PIB, la 6,5% din PIB pentru dezvoltarea sectorului educaţiei la nivelul cerut de mileniul trei. În susţinerea ideilor sale, deputatul Anghel Stanciu aduce argumente solide. Ţările Uniunii Europene au deficite de 6,5% din PIB-ul propriu, iar cifra media a deficitelor în cele 27 de ţări membre ale Uniunii Europene este de 7,3%, în vreme ce Anglia are deficitul mai mare de 13%.
Sunt tot felul de încercări, se discută, dar şansele de a se schimba ceva din prevederile proiectului de buget sunt minime. Se caută şi se găsesc subterfugii, se risipesc bani la ministerele pedeliste, iar Curtea Constituţională are cu 50% fondul de salarii mai mari decât în 2009. Cu toate că în comisiile parlamentare nu s-a votat mărirea. Rămâne de văzut ce se va petrece la maşina de vot a coaliţiei la putere, cu nimic diferită de cea de genul MAN, de acum 20-21 de ani.
La ministerul Educaţiei, discuţiile cu sindicatele sunt aprige. Cu toate aberaţiile lui Emil Boc, de la 1 septembrie 2010, vor fi trimişi în şomaj 15.000 de dascăli.
Nici cu pensionarii nu-i mai roză situaţia, mărirea ori menţinerea punctului de pensie a picat în comisiile parlamentare. Şi nici nu vedem cum s-ar repara greşeala în plenul Parlamentului. În aceste condiţii, Federaţia Naţională a Sindicatelor pensionarilor din România ameninţă cu revolte. De ieri, Federaţia respectivă a cerut Parlamentului şi Guvernului respectarea Legii 250/2007, care prevede ca punctul de pensie să fie 45% din salariul mediu brut, în cazul unui refuz ameninţând cu acţiuni radicale în acest an.
Şi uite aşa, PD-L şi Guvernul Emil Boc ne îndeamnă a fredona refrenul „Unde sunt iluziile mele, care le-am avut!”
Ion Predoşanu
