– Rep. Domnule General Dan Voinea, iată-vă prezent ca o personalitate de referință la ediția a doua a simpozionului de la Tg. Jiu, deşi se pare că sunteți foarte ocupat și mai ales implicat în problemele societății românești de azi și chiar din ultimul sfert de veac, iar dacă acceptați această aserțiune, ce argumente vi se par mai concludente în a o confirma sau chiar a o infirma, dacă este cazul?
-Într-adevăr, este o opțiune a mea, de a mă implica în continuare în societate, pentru că aceasta e menirea oricărui cetățean al unei societăți civilizate, să spunem așa, iar fără activitate, nu ar putea să evolueze societatea! Cred că în prezent, atât prin procesul de învățământ, unde sunt angajat la o universitate privată, dar și prin ceea ce fac, încerc să promovez o știință care se cheamă «Victimologie» (sic??!), absolut necesară pentru modelarea caracterului, dacă vreți, a comportamentului celui care lucrează în administrația statului.
“Soția ministrului Milea confirmă că asasinatul s-a produs în biroul colonelului Pârcălăbescu, în timp ce vorbea cu ea”
– Rep. Pe ce vă bazați, dacă vă mențineți afirmația pe care ați făcut-o la Simpozionul național «1989–ADEVĂR ȘI MANIPULARE», din 29 octombrie 2015, prin care susțineți că Generalul Vasile Milea a fost asasinat la 22 decembrie 1989, și nu a fost cazul unei sinucideri, așa cum susține Generalul Iulian Vlad?
-Eu m-am implicat personal în cercetarea acestui caz și am infirmat soluția de NUP(neînceperea urmăririi penale) care se dăduse inițial, de sinucidere, constatând din actele de la dosar, că existau mijloace de probă care duceau la o altă concluzie, și anume, la un asasinat! La lipsa factorilor suplimentari ai împușcării, pe corpul victimei sunt urme, lucru care este bine documentat în raportul medico-legal făcut de către medicul legist care a făcut autopsia, și se știe că la orice sinucigaș care folosește o armă de foc, obligatoriu există factori suplimentari: urme de pulbere, de arsură, pentru că atunci când se trage de aproape, pulberea și gazele fierbinți se imprimă, atât pe hainele purtate, cât și în pielea victimei. Pe de altă parte, au existat foarte multe declarații de martori care confirmă că Milea s-a dus în biroul colonelului Pârcălăbescu, șeful gărzilor patriotice de atunci, ca să dea un telefon la familia lui, care se găsea la Predeal.
– Rep. Aveți suficiente probe care confirmă acest lucru?
-Acest subiect îl confirmă soția ministrului Milea, fiica ministrului, iar soția ministrului confirmă că asasinatul s-a produs în timp ce vorbea cu ea, când o întreba, dacă au ajuns la Predeal nepoții cu fiica lui, cu fetele, când s-a auzit deodată o împușcătură, după care Vasile Milea n-a mai vorbit, iar cineva a intervenit la un moment dat și i-a spus: «Pe aici se trage, doamnă»! Dar, pe 22 nu se trăgea în București! Pe de altă parte, subordonații colonelului Pârcălăbescu confirmă faptul că Milea s-a dus în biroul lui Pârcălăbescu să dea un telefon, că au fost obligați de colonelul Pârcălăbescu să-și părăsească birourile și să stea pe hol! Comunicau birourile între ele și s-ar fi auzit ceea ce s-a întâmplat în biroul respectiv, iar medicii de la Spitalul «Elias», unde a fost dus Vasile Milea după ora 10,00 când a fost împușcat, au spus că li s-a interzis ca să intervină operatoriu, până când nu vor primi ordin de la un general…Moartea Generalului Milea a intervenit în jurul orelor 14,00 , deci, de la 10,00 a fost ținut până a decedat! Sigur, aici a contat foarte mult atitudinea lui Ceaușescu, care a intervenit imediat, când a anunțat moartea Generalului Milea și a spus: «Trădătorul s-a sinucis»! Iar dacă Ceaușescu a spus despre cineva că s-a sinucis, trebuia «să rămână sinucis»! Nimeni n-a mai avut curajul să-l țină în viață pe Milea! Spuneați dumneavoastră de Generalul Vlad, care are o altă părere, că s-a sinucis Milea…
“Manipularea s-a făcut prin diferite mijloace, dar adevărul se cunoaște”
– Rep. De ce credeți că Generalul Iulian Vlad susține această «variantă» a sinuciderii lui Milea?
-Pentru că ei erau oamenii de bază ai lui Ceaușescu și erau responsabili cu «răspândacul» ăsta, cu diversiunea, ca să spună exact cuvintele lui Ceaușescu și asta să rămână «lege» pentru toată lumea! Aveau această sarcină! Iar, dacă Ceaușescu spunea că sunt teroriști pe stradă, ei trebuiau, prin toată rețeaua lor de securiști și de informatori, să știe toată țara că aceia care trag, nu sunt subordonații lor, ci, sunt niște teroriști!
– Rep. Considerați că adevărul despre evenimentele din decembrie 1989, încă mai este păstrat în seifurile bine tăinuite ale unor cercuri de interese care își permit să continue să promoveze o strategie voalată, dar expusă «la bună vedere» prin fantezia de tejghea a manipulării opiniei publice?
-Manipularea s-a făcut prin diferite mijloace, dar adevărul se cunoaște! Se știe că revolta celor care au manifestat împotriva regimului comunist, în decembrie 1989, a fost înăbușită în sânge, iar cei care au făcut-o erau din aparatul de represiune din administrația comunistă! Iar, aceștia au reușit să rămână la putere, deci, acesta e adevărul! Unele chestiuni de culise legate de această mare represiune, de această mare crimă împotriva poporului român, toate acestea se găsesc în dosarele pe care parchetele militare le țin în fișetele lor și nu le dau drumul în instanțe, ca să devină publice! Dovada este ultima soluție de clasare a acestor dosare și «secretizarea» acestor date despre care întrebați dumneavoastră, a multor informații de culise!
“Pentru un «criminal de sistem», cum a fost Ceaușescu, o altă pedeapsă în Codul penal, nu găseai”
– Rep. Procesul de la Târgoviște, prin care s-a decis condamnarea la moarte și apoi execuția soților Ceaușescu, îl considerați un verdict dat în spiritul actului de justiție care legitimează dreptatea, chiar într-o realitate confuză și colorată haotic, așa cum era în decembrie 1989?
-Fără doar și poate, pentru un «criminal de sistem», cum a fost Ceaușescu, o altă pedeapsă în Codul penal, nu găseai! Pe măsura faptelor lui, a crimelor comunismului! Domnule profesor, deci, din punctul acesta de vedere, nu avem ce să-i reproșăm judecătorului care a dat această pedeapsă, dar procesul în sine, n-a fost un proces desfășurat după procedurile normale, pentru că nici evenimentele de atunci nu permiteau! Îmi aduc aminte că am avut o discuție cu președintele tribunalului, legat de dosar, că nu aveam un dosar constituit conform procedurii și replica a fost aceasta: «Mă, tu crezi că stă cineva după tine, acum, ca să faci dosare»? Era presiunea străzii, atunci, Ceaușescu se dorea să fie judecat, și mult mai târziu am aflat și eu că Petre Roman a scris o carte de memorii, prin care spune că această decizie de eliminare a soților Ceaușescu s-a luat într-un birou de la Ministerul Apărării Naționale, în biroul Generalului Victor Stănculescu! Au folosit ocazia procesului pentru a face acest lucru și pentru a se salva ei, pentru că «sacrificarea» soților Ceaușescu a fost făcută de comuniști, pentru a salva administrația comunistă(sic???!!), mai ales că după proces era liniște, nu s-a mai tras, lumea era împăcată că au fost eliminați dictatorii, iar ceilalți puteau să rămână la putere, probabil, că românii sunt mai toleranți, așa!
– Rep. Ne puteți oferi unele detalii din timpul desfășurării procesului de la Târgoviște, unele aspecte care v-au impresionat profund, ca om, ca spirit viu, și care v-au marcat activitatea de după 1989?
-Pe mine m-au impresionat crimele care s-au comis în acele zile, domnule profesor! Nu pot spune că m-a marcat procesul în sine! Eu am convingerea că ei și-au meritat pedeapsa, iar lucrul acesta îl susțin oricând, indiferent de resentimentele față de mine ale celor care au profitat de regimul comunist! Dar, chestiunile acestea legate de demascarea tuturor crimelor comunismului, demascarea politicilor criminale din timpul regimului comunist sunt lucruri care mă nemulțumesc și care vedem că se desfășoară cu multă nesimțire în viața societății, iar dacă după aproape 26 de ani, nu se vrea ca să devină publice aceste informații legate de câteva milioane de victime, până la urmă, pentru că din moment ce discutăm despre crimele comunismului, gândul ne poartă nu numai la ceea ce s-a întâmplat în decembrie 1989 sau la «mineriade», pentru că au fost crime chiar de la venirea comuniștilor la putere…
“Comunismul a vrut să ne rupă și de biserică și de «glie», să ne înstrăineze”
– Rep. O întreagă perioadă istorică!
-Sigur că da, iar dacă vrei să discuți cu bieții țărani, cum s-a făcut colectivizarea, când li s-a luat pământul, câtă suferință, câtă tristețe, pentru că aveau o legătură «embrionară» cu pământul acesta, pentru că așa s-a construit lumea noastră!
– Rep. Și întotdeauna românul a fost «legat de glie», cum se spune!
-Exact așa cum spuneți, iar comunismul a vrut să ne rupă și de biserică și de «glie», să ne înstrăineze, iar mulți au devenit informatori, pentru că sunt atâtea situații în care nevestele își denunțau soții, copiii erau puși ca să-și denunțe părinții și așa mai departe! Deci, am fost aruncați într-o lume pentru care nu eram pregătiți, nu aveam nici o «cultură» în acest domeniu și care ne-a fost impusă…
– Rep. Și nici nu era o frântură din omenia specifică a poporului nostru!
-Sigur că da, domnule coleg de liceu, pentru că noi am crescut acolo, în Gorj, cu simțul respectului unii față de alții, pentru că nu puteai să mergi pe drum fără să dai «Bună ziua»! Dacă mă gândesc bine, nici de divorț nu prea auzeam! Era o lume cuminte pe la noi, care iubea pământul, tradițiile, iar toată această lume a fost distrusă într-un mod brutal, aproape inexplicabil! Pentru aceasta, avem nevoie de adevăr, cum spuneți dumneavoastră, ca să demascăm această avalanșă a unei politici distructive! Acesta e un motiv pentru care a ieșit lumea în stradă în decembrie 1989! Am încercat să găsesc un lider atunci, care ar fi scos lumea în stradă, și n-am găsit! Lumea a ieșit spontan, pur și simplu, nemulțumită și revoltată de acel regim!
“Primul care a folosit cuvântul «teroriști» a fost chiar Ceaușescu”
– Rep. Pentru că azi se vorbește atât de mult despre fenomenul terorismului, cine credeți că au fost teroriștii care ne înfiorau în acele zile din decembrie 1989, iar în multe cazuri auzeam atunci despre arabi, despre libieni, aduși de Ceaușescu?
-Păi, primul care a folosit cuvântul «teroriști» a fost chiar Ceaușescu! El a catalogat pe acei manifestanți de la Timișoara, și vă rog să mă verificați, la teleconferințele din 17, 19 și 21 decembrie 1989, când s-a referit la protestatarii de la Timișoara, când a spus că sunt «iredentiști», «huligani» și «teroriști», care, vezi Doamne, terorizau statul comunist! Deci, el a folosit pentru prima dată acest cuvânt! După aceea, fratele lui și activiștii de partid care au fost în teren, în zonele de «conflict», au continuat să susțină ideea existenței unor forțe care vin să destabilizeze țara și care erau catalogați «iredentiști», «huligani» și «teroriști»! Acest lucru s-a menținut și după 1989, iar ca să justifice ocuparea cu militari a instituțiiilor și ca să nu ocupe manifestanții instituțiile, au spus: «Trebuie să vă înarmați și voi, ca să luptăm împotriva teroriștilor»!
– Rep. A fost o manipulare grosolană, o diversiune gândită!
-A fost o diversiune bine gândită și bine organizată atunci, de către cei din aparatul de represiune comunist, iar aici mă refer la forțele armate care au intervenit atunci împotriva manifestanților, dar, pentru că anchetele desfășurate timp de 25 de ani, nu au reușit să «descopere», nici măcar un terorist, unul, iar serviciile de informații și structurile acestea care aveau obligația să identifice nu numai acte teroriste, dar și teroriștii înșiși, până în prezent nu au venit nici măcar cu o persoană ca să ne-o arate, uite, acesta e un terorist care a acționat în decembrie 1989! În schimb, au fost identificați trăgătorii, cu nume, cu prenume, cu instituția din care făceau parte! (VA URMA)
Profesor, Vasile GOGONEA
