Cu sinceră şi întru adâncă plecăciune, cu o reverenţiosă evlavie smerită, bisericile de enorie și de mănăstire de pe cuprinsul Olteniei, toţi cei care împărtăşesc bucuria negrăită a credinţei noastre dreptmăritoare, în strânsă comuniune de cuget şi simţire îşi unesc glasurile şi simţămintele din priveliştea sufletului, pentru a sărbători, astăzi, 16 noiembrie 2017, cei 60 de ani de vieţuire ai Întâistătătorului Eparhiei noastre, clericii slujitori, monahii şi monahiile din biserici şi mănăstiri, împreună cu mirenii, rugându-se într-un glas pentru sănătatea, îndelunga petrecere şi buna sporire în slujire arhierească şi învăţătorească a Înalt Preasfinţitului Părinte, acad. dr. Irineu, Arhiepiscopul Craiovei şi Mitropolitul Olteniei. Cu aceeaşi smerită preţuire şi cu dragoste duhovnicească, mulțimea de credincioși din Gorj, toţi cei care îl întâmpinăm de fiecare dată cu bucurie şi cu încredere pe Chiriarhul nostru, împreună cu întreaga redacţie, în frunte cu conducerea Ziarului «Gorjeanul», alături de cititorii ziarului nostru de suflet, înălţăm această rugăciune către Bunul Dumnezeu: «Mulţumim Ţie, Doamne, Dumnezeul nostru, pentru toate facerile Tale de bine, pe care ni le-ai arătat nouă, nevrednicilor, din vârsta cea dintâi, până întru aceasta de acum, pentru care le ştim şi pentru care nu le ştim, pentru cele arătate şi pentru cele nearătate, ce ni s-au făcut nouă, cu lucrul şi cu cuvântul. Cel ce ne-ai iubit până întru atât, încât şi pe Însuşi Fiul Tău, Cel Unul Născut, L-ai dat pentru noi, învredniceşte-ne ca şi noi să ne facem vrednici de dragostea Ta…Păzeşte sufletul nostru sfânt şi-l pune înaintea divanului Tău, având ştiinţă curată şi sfârşit vrednic de iubirea de oameni a Ta!…Şi ne mai rugăm Ţie, Doamne, dăruieşte-ne marea milă a milostivirii Tale»! Aşadar, să ne unim glasurile, cugetele, inimile şi sufletele noastre, ca să ne rugăm pentru sănătatea Chiriarhului care a fost rânduit în scaunul Mitropoliei Olteniei și se dovedește de fiecare dată, cu bună ştiinţă, un oaspete drag al gorjenilor, apreciat pentru autoritatea şi pentru buna sa judecată, oferind cuvinte de învățătură duhovnicească, întărite prin binecuvântate îndrumări de a ne ridica de la Ierusalimul pământesc la Ierusalimul Ceresc.
Scurtă notă biografică
Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit, acad. dr. Irineu s-a născut la data de 16 noiembrie 1957, în localitatea vâlceană Perișani și a primit la botez numele de Ion. În anul 1974 a fost primit ca frate la Mănăstirea «Frăsinei», din judeţul Vâlcea, iar în 1975 s-a înscris la cursurile Seminarului «Sfântul Grigorie Teologul» din Craiova. În perioada 1981-1985 a urmat cursurile Institutului Teologic Universitar din Bucureşti, pe care le-a încheiat prin susţinerea tezei de licenţă cu titlul «Cunoaşterea lui Dumnezeu şi ideea de epectază la Sfântul Grigorie de Nyssa», iar după finalizarea studiilor universitare a îmbrăcat haina monahală, fiind hirotonit ierodiacon (1985) şi ieromonah (1986). În anul 1985 a fost admis la Şcoala doctorală a Institutului Teologic din Bucureşti, optând pentru disciplina Patrologie, după care, timp de un an de zile (1986-1987), a urmat cursuri de limbă şi literatură franceză în cadrul Facultăţii de Litere a Universităţii din Grenoble și a continuat studiile doctorale în specialitatea Teologie Dogmatică la Institutul Teologic Ortodox «Saint Serge» din Paris (1987-1990), unde a predat istoria Bisericii Universale. Bogata şi prodigioasa activitate didactică şi misionar-pastorală pe care Părintele Mitropolit a desfăşurat-o până în prezent se completează printr-o monumentală lucrare editorial-ştiinţifică apreciată pe plan naţional şi internaţional. Arhieria sa a publicat în acest sens numeroase studii, articole şi cărţi, în mare parte închinate disciplinei Teologie Dogmatică, dar, sunt considerate de o referinţă deosebită următoarele titluri: «Iisus este Acelaşi, ieri şi azi şi în veac», un laborios tratat de hristologie, publicat la Editura Mitropolia Olteniei, «Experienţe mistice la Părinţii Orientali», vol. I-II, «Iconomia plinirii vremilor în Iisus Hristos», lucrări publicate la aceeaşi editură, «La Personne et la communion des personnes dans la théologie de Saint Basile le Grand», lucrare prefaţată de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel şi publicată recent la Editura «Basilica» a Patriarhiei Române. Să amintim faptul că de la 22 noiembrie 2010, Părintele Mitropolit activează ca Membru de Onoare al Academiei Române. Din minunatele şi pilduitoarele cuvinte de învăţătură care nu au fost publicate până acum şi care au fost rostite anul acesta de către Arhieria sa cu diferite prilejuri în faţa altarelor lăcaşelor de cult din Gorj, vom reda, astăzi, una dintre cele mai frumoase şi care poate fi apreciată ca fiind o adevărată «lecţie de viaţă» pentru cei care iubim credinţa, un text relevant pe care l-am ales pentru a defini o personalitate de excepţie a teologiei româneşti actuale.
Să ne trăiţi întru mulţi şi fericiţi ani,
Înalt Preasfinţite Părinte Mitropolit, dr. Irineu!
“Atunci când Îl iubim pe Dumnezeu, nu încetăm zi și noapte să-L rugăm, dorind din tot sufletul să vorbim cu El”
“Când facem o faptă bună, când ne rugăm, când venim la biserică sau când facem milostenie, toate acestea sunt datorate Bunului Dumnezeu, că ne dă putere, ne dă curaj, ne dă bărbăție, ne dă posibilitatea să le facem! Când ne așezăm la rugăciune, de fapt, îngerul păzitor ne-a îndemnat ca să venim la rugăciune. Ne aduce aminte de sfârșitul vieții noastre, iar în momentul acela, noi ne rugăm cu mai multă stăruință. Atunci, crește dragostea în sufletul nostru, ca să ne rugăm și mai profund. Atunci când Îl iubim pe Dumnezeu, nu încetăm zi și noapte să-L rugăm, dorind din tot sufletul să vorbim cu El, pentru că așa cum spune psalmistul, suntem ca un cerb la izvoarele apelor, ca să ne răcorim de veninul șarpelui! Prin urmare, și fariseul din trecut și fariseul de astăzi, trebuie să recunoască faptul că Dumnezeu este prezent în viața noastră! Însăși viața din noi «mărturisește» că Dumnezeu există, fiindcă El este în sufletul nostru, că dacă El n-ar fi voit să mai existăm, am fi demult morți! La El este viața, în mâinile Sale, iar atunci când El hotărăște, noi trecem din lumea aceasta în viața veșnică, acolo unde «nu este întristare și suspin», dar, mai este și judecată, pentru că faptele noastre vor fi «cântărite» și vom primi răsplată pentru osteneala și nevoința noastră! Trebuie să știm că faptele, indiferent dacă sunt bune sau rele, se întipăresc în sufletul nostru! Cum săgeata diavolului, atunci când suntem ispitiți de gânduri sau de fapte rele, ne rănește, și știm precis acest lucru, uneori avem impresia că este numai o metaforă, pentru că există o rană sufletească pe care noi o purtăm, efectiv, când suntem ispitiți de cel rău! Deci, această rană este ca o săgeată care intră în noi, care ne întunecă de așa manieră încât noi purtăm, în loc de chipul luminos al Lui Dumnezeu, un chip întunecat! Trebuie să știm că acolo, nici nu va fi nevoie de prea multă cercetare, fiindcă omul poartă cu sine păcatele sale! Păcatele care sunt niște «poveri» în spatele său, niște întinăciuni, niște lucruri ce se proiectează în viața noastră! Pe omul fariseu, dacă l-am privi în starea lui sufletească, îl aflăm într-o stare jalnică, într-o stare aproape de moarte, iar Mântuitorul Hristos știe acest lucru, pentru că îl prezintă celor de atunci și ni-l prezintă și nouă ca pe un «tablou», ca pe o fotografie pe care nu trebuie niciodată să-l urmăm. Vrăjmașul diavol, întotdeauna, ca să ne fure fapta bună sau răsplata pentru fapta bună, aduce aminte, într-o mulțumire sufletească, cum că a făcut ceva. El nu vrea nicidecum, ca să ne bucurăm de multe lucruri! Mântuitorul Hristos și Sfânta Scriptură ne spun întotdeauna ca să păstrăm «comoara» cu multă atenție! Căci, unde este mintea noastră, acolo e și «comoara» noastră”!
“Mântuitorul Hristos are în vedere o corectitudine a existenței noastre”
“Așadar, mintea, dacă o legăm de lucrurile pământești, va «aluneca» în perspectiva lucrurilor pământești, pentru că vrăjmașul ne identifică cu patimile noastre, și astfel omul gândește numai în sensul patimii care îl stăpânește! Deci, dacă vrem să ieșim din acest «hățiș» al păcatului și să ne ducem la «limanul» cel bun, la liniștea fericită, trebuie să luptăm împotriva diavolului care după ce vede că am făcut ceva bun, ne-am rugat, am făcut câteva metanii sau am răbdat o ispită sau am scos pe cineva în calea noastră și în loc să ne mâniem, am răbdat și am lăsat capul plecat, considerând că și noi suntem păcătoși, ca și cel care ne-a ispitit sau ne-a îndemnat, iar apoi, vine deodată necuratul ca să ne laude, că ce ispravă am făcut noi, cu siguranță că suntem înșelați prin această provocare a satanei. Deci, toate acestea trebuie păstrate cu multă atenție, având în vedere că nimic din cele pământești, nu se compară cu cele cerești! Mântuitorul Hristos are în vedere o corectitudine a existenței noastre! Deci, dacă suntem corecți cu noi înșine, în mod sigur că nu vom cântări mai mult decât suntem noi, decât curățenia noastră, decât virtutea noastră! Orice rană pe care o avem, îndurerează tot trupul nostru, durerea cuprinde toată ființa noastră! Cu atât mai mult, dacă am avea un singur păcat, am fi îndurerați în toată ființa noastră! Farisei sunt mulți, nenumărați și astăzi! Când ne lăudăm mai mult decât este de cuviință, când ne comparăm cu alții din jurul nostru, fără să ne dăm seama că în lumea noastră e atâta mizerie, e atâta înșelăciune diavolească. Dacă numai un gând rău am avea, acela ar întuneca și ar întina sufletul nostru, încât nu am putea rezista la această întunecime și la această stare de scârbă și la acest dezgust pe care le produce păcatul în viața noastră. Însă, pentru milostivirea lui Dumnezeu, noi niciodată nu vedem aceste răni atât de adânci, atât de evidente ale vieții noastre, cum spune psalmistul, că «au putrezit rănile noastre, de la fața nebuniei noastre». Viața noastră este pusă de multe ori în primejdie din cauza păcatelor noastre. (5 februarie 2017, Mănăstirea «Sfânta Treime», Strâmba-Jiu).
Profesor, Vasile GOGONEA
