-Rep. Domnule doctor, am venit cam nepregătit pentru un interviu, mai bine spus, pentru un dialog pe care îl pot avea cu dumneavoastră, chiar şi fără o pregătire prealabilă, aşa cum în anii tinereţii…fără bătrâneţe, cei mai mulţi dintre noi trăiau acele întâlniri neaşteptate cu o fată!
-CM: Numai să nu fie prea dese aceste «întâlniri», pentru că ştiţi cum se spune, că vorbeşte lumea prin sat, oamenii sunt suspicioşi, unii comentează!
-Rep. Sunteţi aproape de sfârşitul programului de la cabinet, să nu-mi spuneţi că vă grăbiţi să plecaţi!
-CM: Oricât aş fi de grăbit, las toate la o parte şi primesc această provocare a unui nou dialog cu dumneavoastră!
“Literatura a fost şi este pentru mine o deconectare, o relaxare deosebită”
-Rep. Cât de mult contează «injecţia» unei epigrame, în vindecarea unui pacient care vine în cabinetul dumneavoastră?
-CM: Contează mult şi mă ajută la tot ceea ce am acumulat în această profesie, dar, mă ajută şi inspiraţia! Flerul contează! Dacă spui mai multor oameni acelaşi lucru, cazi în platitudine, pentru că fiecare vede ceva, dacă se dovedeşte inspirat!
-Rep. Talentul dumneavoastră literar, v-a ajutat să vă desăvârşiţi în domeniul medical?
-CM: Literatura a fost şi este pentru mine o deconectare, o relaxare deosebită, prin care mi-am odihnit creierul!
-Rep. Cred că acei medici care au cochetat cu literatura, au pătruns mai adânc tainele medicinii. Literatura dezvoltă imaginaţia şi creativitatea, orice s-ar spune!
-CM: De acord! Ai nevoie de imaginaţie şi de aici vine…flerul! Unii vor spune că prin apariţia mea în presa scrisă, caut o modalitate de a ieşi…în faţă!
-Rep. Cred că preocupările literare au arătat mai mult, cine este…omul Cornel Munteanu, omul care vindecă oamenii!
-CM: Poate unii confraţi sunt deranjaţi, nu vreau să devin subiect de discuţie sau de comentarii nepotrivite!
-Rep. Domnul doctor, trebuie să vă spun că şi eu am «prieteni» cu o valoare îndoielnică, pe care îi deranjează prezenţa mea activă la catedră, la această vârstă, dar, nu m-am gândit niciodată să le dau satisfacţie!
-CM: Cred că e bine să se ştie, cum a fost odată situaţia în domeniul practicării medicinei şi cum se prezintă ea astăzi, pentru că atunci când am dat examen, ştiu câtă exigenţă era începând cu examenul de admitere, pentru că atunci când am dat examenul erau 14 candidaţi pe un loc. Nici nu ştiam prea bine, pentru câte locuri s-a dat concurs!
-Rep. Vă era teamă, când aţi dat concurs cu 14 candidaţi pe un loc?
-CM: Da, îmi era cam teamă, dar, nu am dezarmat!
-Rep. Cât de mult v-au marcat evenimentele cruciale ale vieţii în realizarea ca om în această profesie de medic?
-CM: Evenimentele deosebite m-au avantajat, pentru că am avut o sănătate bună, am făcut sport, care m-a întărit şi mi-a creat o anumită dispoziţie, m-am bucurat de iubire şi de apreciere din partea celor din jurul meu.
“Am cunoscut o doctoriţă care prescria cam 17 medicamente, aceleaşi pentru toţi pacienţii”
-Rep. Consideraţi că factorul politic sau omul politic ajuns într-o funcţie înaltă, de multe ori incompetent şi confuz, poate afecta starea de sănătate a poporului?
-CM: Ingerinţa factorului politic accentuează starea de stres, acutizează grijile vieţii! Am parcurs perioade când nu erau medicamente, vitaminele aproape că erau excluse, dar, era şi un lucru bun, că la 2-3 luni, venea un control care impunea rigurozitate în întocmirea documentelor, în prescrierea tratamentelor, a recomandărilor, iar în ultimii 20 de ani, cât am lucrat în spital, vă pot spune că nu am avut nici un control pe linie medicală. Fiecare a făcut ceea ce a vrut, fără să ţină seama de recomandările medicinei de rang înalt şi de înaltă competenţă, nici măcar ale şefului de secţie. Am cunoscut o doctoriţă care prescria cam 17 medicamente, aceleaşi pentru toţi pacienţii, indiferent de diagnostic, sperând că măcar un medicament va fi eficient pentru bolnavul respectiv.
-Rep. Sună cam ciudat, ca un fel de «alba-neagra» în prescrierea reţetelor!
-CM: Am şi întrebat-o dacă a terminat cumva şi medicina! Culmea e că a condus chiar compartimentul de cardiologie înfiinţat pe baza documentaţiei întocmite de mine. Ştiu că râdea asistentul meu, Nelu Prună de ea, iar la interpretarea electrocardiogramelor, venea şi mă întreba pe mine! Culmea este că atunci când a venit medic în specialitatea cardiologie, respectiva persoană a fost propusă şefă de secţie! I-am spus directorului că nu e bună pentru aşa ceva, dar, mi-a spus că cealaltă nu are şase ani vechime! Noroc, totuşi, că direcţia sanitară n-a aprobat numirea.
-Rep. Cum apreciaţi starea de sănătate a poporului acesta, la ora de faţă?
-CM: Destul de proastă! Dacă medicul care tratează, deci, medicul, dacă are grija zilei de mâine…de aici se trag toate. Fără resursele necesare, hrană, vestimentaţie, locuire, foarte greu! Mai apare şi invidia…
-Rep. Prin ce se remarcă faţa invidiei între medici?
-CM: O faţă ca în multe domenii, dar, aici porneşte de la modul în care medicul se regăseşte în sistem, pentru că de aproape treizeci de ani se tot fură în ţara asta, dar, tot n-au terminat-o de furat! Unde vom fi peste câţiva ani, domnule profesor? Oamenii de acţiune, oamenii conştienţi, oamenii serioşi, nu mai apar în funcţii importante, de teamă să nu fie terfeliţi după bunul plac!
“Unii doctori poartă harul/ Vindecării bolilor…”
-Rep. Ştiu că aveţi un alt program după amiază, aşa că v-aş întreba, în încheiere, ce-şi doreşte medicul Cornel Munteanu în clipa de faţă?
-CM: Îmi doresc sănătatea mea şi a familiei, să am în continuare putere şi dorinţă de lucru, să am linişte, să mă bucur de prieteni, de vânătoare şi să mă simt util oamenilor care mi se adresează şi au încredere în mine!
-Rep. V-aş ruga, să încheiem prin a ne spune una sau două epigrame…cu efect?
-CM: Prima să fie: Unii doctori poartă harul/ Vindecării bolilor,/ Alţii-aşteaptă numai darul/ Aparţinătorilor;
-Rep. Aceasta e pentru medici, dar îmi vorbeaţi prin telefon şi despre o epigramă dedicată unui cântăreţ…expirat!
-CM: Trece timpul peste mine/ Şi nimic n-aduce bine/, Din ce are bun bărbatul/ Mi-a rămas numai…cântatul!
Profesor, Vasile GOGONEA
