-V.G Dragul meu coleg de facultate, Nicolae Grosu, distins autor de carte şi cadru universitar, iată, vei fi prezent, sâmbătă, 23 septembrie 2017, pentru lansarea în Gorj a prestigioasei lucrări: «Blestemele naţiei române» – o tomografie sociologică – a XXII-a abordare – în cadrul desfăşurării Conferinţei naţionale: «Satul gorjenesc – sat European», care se va desfăşura la Primăria Arcani, aşa că, pentru început, aş dori să ne spui, ce sentiment şi ce gânduri te încearcă la această întâlnire deosebit de importantă, dar, dificilă, aş spune eu, unde vei fi «acroşat» cu o serie de întrebări iscoditoare, la care va trebui să răspunzi fără ezitare?
-N.G. Dragul meu coleg, Vasile, ca să mă exprim într-o formulă neprotocolară, dar, prietenească, te rog să mă crezi că nu m-am văzut cu gorjenii din 2 februarie 2015 şi nu pot uita momentul artistic deosebit şi căldura cu care am fost primit atunci! Deci, ţinând cont de sclipirea de gândire a gorjenilor şi de inteligenţa lor nativă, sunt nerăbdător să ne întâlnim, astfel încât, din întâlnirea noastră să iasă…scântei!
-V.G. Ce doreşti să le transmiţi celor prezenţi la această confruntare de idei?
-N.G. Doresc să le transmit gorjenilor un mesaj privind semnificaţia publicării acestei cărţi, pentru realitatea din ţara noastră, o carte «diagnostic» despre societatea românească, iar despre starea societăţii noastre, cred că orice om de bun simţ trebuie să fie interesat, profund interesat, chiar marcat! Mi-aş dori o dezbatere «scânteietoare», de ce se întâmplă ceea ce se întâmplă şi încotro conduc toate acestea?
“Cei prezenţi la Arcani, vor fi interesaţi să afle care sunt cauzele care ne marchează, fiind copleşiţi de «blesteme» în vieţuirea acestei naţii”
-V.G. După 1989, am văzut şi vedem că oamenii sunt «marcaţi» de evenimente, dar şi de ceea ce li se spune despre evenimente!
-N.G. Ţinând cont de faptul că toţi trăim în această societate, că nu e nimeni «pustnic» dintre cei prezenţi la Arcani, acolo unde fiinţează un Muzeu etnografic şi de artă populară de mare valoare, de bună seamă că toţi vor fi interesaţi să afle care sunt cauzele care ne marchează, fiind copleşiţi de «blesteme» în vieţuirea acestei naţii, iar pentru aceasta, am în vedere trei referiri distincte: mai întâi, care este starea naţiei noastre, a societăţii româneşti actuale, doi, de ce se prezintă astfel, iar în al treilea rând, să vedem, cum se prefigurează viitorul! Sunt pregătit să prezint chiar starea actuală a societăţii româneşti!
-V.G. Aşadar, o «stare» deloc liniştită, chiar bântuită de furtuni devastatoare, aşa cum s-a întâmplat zilele trecute la Timişoara şi în vestul ţării!
-N.G. Pe undeva, să ne gândim şi la «O noapte furtunoasă», nu crezi, bunul meu coleg?
-V.G. Aş dori să-ţi mai spun că mă onorează această colaborare pe care o avem de câţiva ani, începută printr-o prietenie din anii de facultate, pentru că eşti promotorul acestor cărţi pe care le-am semnat împreună şi la care eu sunt doar un fervent…colaborator!
-N.G. Te asigur de reciprocitate, iar în numele reciprocităţii profesiei noastre, pot să spun că am primit «reacţii» din toată lumea, iar de curând, să-ţi spun că m-a sunat un domn inginer Timoşenko, din Germania, iar pe dumnealui îl sunase o familie de evrei plecaţi definitiv în Israel, care primiseră această carte prin circuit electronic din Noua Zeelandă, pe traseul unor cercetători fizicieni români, plecaţi şi stabiliţi în Canada. Deci, cartea aceasta e accesată în circuit electronic în toată lumea! Desigur, nu pot să rămân indiferent la un asemenea impact! Am convingerea că interesul pentru această carte, va fi mare şi pentru gorjeni!
-V.G. Ce crezi că poate atrage atenţia, la simpla deschidere şi răsfoire a cărţii acesteia?
-N.G. Mulţi mi-au spus că erau şi ei conştienţi de aceste lucruri prezentate, dar, nu le puteau aşterne într-o carte! Ceea ce prezentăm noi în această carte, cred că reprezintă, pur şi simplu, trăirile omului obişnuit! Să-ţi mai spun că fizicienii din Canada, deci, Familia Georgeta şi Miron Căţoiu, mi-au spus că au citit cartea cu glas «tare», pentru că unul citea şi celălalt asculta, iar în final, tot căutau anumite «breşe» în raţionamente, dar, totul li se părea ermetic, riguros!
-V.G. Prin ce consideri că se remarcă ideile de bază ale cărţii noastre?
-N.G. Nu pot spune că ar fi ceva mai pregnant, decât altceva! Dacă unii vor să ne contrazică pentru ceea ce scriem în carte, ca să fac o referire la societatea românească actuală, pot susţine că această societate este dominată de dezbinare, specifică stadiului de «populaţie», nu de unitate, specifică stadiului de popor, iar relaţiile sociale dintre români se prezintă, inclusiv la nivelul elitelor, deci, la oameni cu o pregătire superioară, sunt la nivelul repulsiei, de batjocură şi de jecmăneală, rezultând, prin aceasta, că viaţa românilor este o necurmată suferinţă, tot din cauza românilor! Deci, cei mai înverşunaţi duşmani ai românilor sunt românii, iar cel mai evident comportament antiromânesc îl manifestă românii înşişi! În acest sens, m-aş bucura să fiu contrazis!
“Academicianul Florin Constantiniu a spus că Nicolae Grosu merită Premiul «Nobel» pentru acest alineat”
-V.G. Sper că va fi destul de interesantă această idee!
-N.G. Pentru că acest paragraf este apreciat de către academicianul Florin Constantiniu, că merită Premiul «Nobel», pentru că nu e doar un paragraf sau un alineat oarecare, ci, reprezintă şi o concluzie, o demonstraţie, iar ca să realizezi demonstraţia, trebuie să formulezi ipoteze. Evident, mai trebuie să ştiu ce înseamnă ipoteza, iar, eu am scris cândva o carte despre metodologia ipotezei! La o demonstraţie riguroasă, dacă mergi din aproape în aproape, ipoteza devine imposibil de contrazis! De aceea, academicianul Florin Constantiniu a spus că Nicolae Grosu merită Premiul «Nobel» pentru acest alineat! Pe mine, aceste aprecieri nu mă flatează, ci, mă «împovărează» cu obligaţia că trebuie să confirmăm, şi în felul acesta, să evoluăm!
-V.G. Crezi că întotdeauna, avem cu toţi o nevoie stringentă de exemple relevante?
-N.G. Hai să-ţi prezint un astfel de exemplu! La cutremurul din 1977, în Piaţa Rosetti s-a prăbuşit un bloc din acela în «stil vechi», iar în peretele înalt de vreo şase metri erau cutii pline cu bani! Securistul care stătea acolo şi care ascunsese aceşti bani, pentru că era un bloc locuit numai de securişti, pur şi simplu, nu ştia ce să facă şi cum să folosească aceşti bani, pentru că la sfârşitul anilor 80, averile erau acumulate de cei din «eşalonul doi», securişti şi mai puţin comunişti, care au simţit nevoia de a se trece la o economie care să fie monopolizată de ei! Pentru că e o contradicţie «în termeni» între economia de piaţă şi monopolizare, iar economia de piaţă trebuie să fie liberă! De aici, a rezultat un mod echivoc şi pervers de a se face reformă! Deci, o pornire spre jaf şi o economie de dezmăţ, ceea ce ne arată că evenimentele din decembrie 1989 nu au însemnat o revoluţie, ci, «o lovitură de eşalon», prin care s-a trecut de la comunismul «de clan» la capitalismul «de gaşcă» sau «de cumetrie» pe care îl «cinstim» azi, prin mecanismul democraţiei «originale», aşa cum s-a spus, pe bună dreptate!
-V.G. Ceea ce s-a prăbuşit în 1977 în Piaţa Rosetti era semnul unui capitalism «îmbălsămat» cu o ideologie socialistă, în care unii acumulează şi alţii flămânzesc!
-N.G. Da, da, în care se acumulează cu…lăzile de bani! Iar, în continuare, să vedem, cum se prefigurează viitorul! Sunt convins că gorjenii tăi vor afla că viitorul societăţii româneşti este «încolăcit» şi se înfăţişează «tentacular» şi pătruns până în «capilare» de stări infracţionale atât de extinse şi de organizate în majoritatea cazurilor de către politicieni «de vârf» şi şefi de instituţii din companii de stat, încât se aseamănă ca hidoşenie şi parşivitate cu «ghemurile de limbrici», în care fiecare parazit este «încâlcit» cu cât mai mulţi, ceea ce denotă că este imposibil a-i extrage şi a-i distruge! Aici trebuie căutaţi vinovaţii pentru prăbuşirea ţării şi aş dori să mă contrazică cineva! Să mai spun că atunci când am prezentat cartea la televiziunea din Cluj-Napoca şi când m-am referit la paragraful cu…limbricii, preotul ortodox de 76 de ani a sărit ca ars şi a spus că e dumnezeiesc, un general a spus că simte că îi explodează capul, iar un preot greco-catolic şi cu doctorat la Roma a spus că a citit cartea de trei ori ca să se dezmeticească, iar când s-a dezmeticit, a simţit că l-a «citit» cartea pe el, nu el pe ea!
-V.G. Ce-ţi doreşti mai mult, în viitor?
-N.G. Să «citesc» în ochii şi în sufletul oamenilor o dorinţă de schimbare, să desluşesc o curiozitate pe chipul românilor, să constat că există o aspiraţie spre mai bine! Îmi doresc să scriem împreună o carte, care să se numească: «Binecuvântările naţiei române», te încumeţi să pornim la drum?
-V.G. Sună duhovniceşte şi teologic, dar, cred că e bine!
-N.G. Da, iar trecerea de la «blestem» la «binecuvântare» să însemne şi un efort «de masă», adică, toţi să punem umărul şi să pledăm cu sufletul pentru aceasta! Să-ţi mai spun că în tranşeele Primului Război Mondial, Dimitrie Gusti şi Virgil Madgearu puneau bazele Institutului Social Român, deci, înfiinţarea Şcolii Sociologice de la Bucureşti! Deci, în tranşee, ei au schiţat înfiinţarea Institutului Social Român, un institut lucrativ, care să schimbe societatea românească din temelii!
-V.G. Avem nevoie de o schimbare radicală de atitudine, dragă Nicule! Iar, pentru că mâine vei veni la Târgu- Jiu, ce doreşti să le transmiţi gorjenilor mei?
-N.G. Să citească această carte cu mare interes şi să facă ceva pentru binele acestei ţări!
Profesor, Vasile GOGONEA
