-Rep. Este o mare onoare pentru mine să stau de vorbă cu un parlamentar al Republicii Moldova, dar, se poate spune că este o onoare şi pentru Gorj, de a avea ca oaspete o asemenea personalitate, de aceea, v-aş întreba, pentru început, dacă în Parlamentul Republicii Moldova sunt asemenea oameni care se dăruiesc activităţii de parlamentar şi desfăşoară activitatea în slujba celor care i-au ales!
-P.P.: În marea lor majoritate, dintre cei care i-au ales poporul, cred că sunt oameni care îşi onorează mandatul pentru care au fost aleşi! Dar, să ştiţi că de multe ori, văd ceea ce se mai întâmplă şi pe la alţii, de aceea, încerc să fac unele comparaţii!
-Rep. Pentru că uneori mai vedem şi scandaluri între parlamentari, aşa cum am văzut pe la francezi, în unele ţări asiatice, dar şi pe la noi, în Parlamentul României, se pot vedea asemenea spectacole de tot râsul!
-P.P.: Da, sunt scandaluri, şi la dumneavoastră în România şi la ceilalţi, din ţările occidentale, acolo unde sunt democraţii statornicite cu mulţi ani în urmă!
-Rep. De la ce pornesc aceste «show-uri», pentru că ele nu sunt menţionate în programele electorale?
-P.P.: Vedeţi, sunt cei care au făgăduit atâtea lucruri, care au făcut promisiuni despre lucruri mari, chiar exagerate, pentru că nu poţi duce la bun sfârşit, întocmai, ceea ce ţi-ai propus, e destul de greu acest lucru!
“Eu am devenit parlamentar, nu pentru a mă îmbogăţi”
-Rep. Cum se explică această discrepanţă între ceeea ce promite un candidat-parlamentar şi ceea ce reuşeşte el să finalizeze?
-P.P.: Cred că dincolo de situarea unor politicieni, de dreapta sau de stânga, nu contează prea mult culoarea politică, pentru că un candidat, nu spune întotdeauna, care este realitatea din teritoriu, el spune mai mult despre aspiraţiile lui, făgăduieşte cât mai mult, ca să fie mai credibil poporului, dar, nici el nu ştie, cât poate să realizeze din ceea ce a promis! Cred că tot ceea ce făgăduieşti despre salarii, pensii, îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă, reprezintă un program electoral!
-Rep. Care a fost motivaţia dorinţei dumneavoastră de a deveni parlamentar?
-P.P.: Eu am devenit parlamentar, nu pentru a mă îmbogăţi, pentru că întotdeauna am avut posturi de conducere, dar nu am profitat de acest lucru! Iar acum, ca deputat, nu mă gândesc nicidecum să mă îmbogăţesc! Am făgăduit electoratului, în funcţie de realitatea care este la noi în Republica Moldova, nu am căutat să înfrumuseţez această realitate.
-Rep. Ce le-aţi promis alegătorilor dumneavoastră?
-P.P.: Le-am spus că asta pot să fac şi asta vă făgăduiesc! Dacă făgăduiesc o aspiraţie, mă gândesc dacă aceasta este sustenabilă! De multe ori, cred că trebuie să ne gândim şi la greşeala alegătorilor care se lasă păcăliţi, minţiţi, atraşi de promisiuni deşarte. Sunt atâtea sincope ale democraţiei pe care mulţi politicieni le speculează!
-Rep. Sunt interesante pentru mine frământările unui parlamentar şi mai ales întrebările pe care şi le pune, pur şi simplu, pentru a le mărturisi cu mult curaj!
-P.P.: Trebuie să ne gândim la realitate, iar în acest fel, ne apropiem de adevăr, de ceea ce se întâmplă în circumscripţia pe care o reprezintă!
-Rep. Ce părere aveţi despre Gorj şi despre gorjenii care v-au primit ca oaspete pe aceste meleaguri pline de istorie şi de atâta frumuseţe?
-P.P.: Din ceea ce am putut să văd şi să aflu despre oamenii pe care i-am întâlnit, numai cuvinte frumoase, dar, sper să pot cunoaşte mai multe lucruri din judeţul dumneavostră, iar, atunci, vă pot spune mai multe! Din ceea ce am desluşit, gorjenii sunt oameni buni, primitori şi buni patrioţi!
“Am fost educat de mic, să am dragoste faţă de oameni”
-Rep. Cu puţin timp în urmă, am avut posibilitatea să aflu frământările ministrului Educaţiei din Marea Britanie, domnul Robert Halfon, cel care mărturisea cu atâta candoare că încă de copil, când se juca prin parcul din jurul Parlamentului britanic, a visat să devină parlamentar! Aş dori să vă întreb, şi dumneavoastră aţi visat şi v-aţi dorit, încă din copilărie, să deveniţi parlamentar?
-P.P.: Frumoasă întrebare, dar, aş spune, chiar dificilă! Încă de copil, eu nu am avut o asemenea aspiraţie, sunt un băştinaş din zona de nord a Republicii Moldova, am trăit într-o familie de ţărani, am rămas orfan de tată şi am avut o copilărie frumoasă, dar, cu multe greutăţi, cu o mamă care a crescut singură mai mulţi copii, am fost legat de ţinutul meu, iar mai târziu am venit şi la Chişinău! Ca să vă răspund şi mai precis la întrebarea dumneavoastră, pot să vă spun că am fost educat de mic să am dragoste faţă de oameni, să dăruiesc bunătate şi atenţie semenilor mei.
-Rep. Care este domeniul care vă îngrijorează cel mai mult din realitatea economică a Republicii Moldova?
-P.P.: Tocmai pentru că am lucrat în acest domeniu şi acum coordonez o comisie parlamentară de specialitate, sunt îngrijorat de faptul că agricultura din ţara noastră e «la pământ», pentru că se iau măsuri după programe «împrumutate» de la alţii, spre exemplu, de la americani, dar, ce te faci cu proprietarii de la noi, care au micile parcele de pământ, pe ici, pe colo, unde nu poţi dezvolta o fermă sau o afacere pe scară mare!
-Rep. Spuneaţi că aţi avut şi alte funcţii de răspundere, de aceea, v-aş întreba, întotdeauna v-aţi simţit apropiat de oameni?
-P.P.: În afară de parlamentar, am fost preşedinte de raion, am fost patru ani şi prefect al judeţului, deci, am avut posibilitatea să comunic şi să fiu mereu apropiat de oameni! Nu am dorit să fiu mândru de o anumită funcţie! Eu m-am călăuzit după legile omeniei şi ale apropierii de oameni! Nu mi-a plăcut să ies în evidenţă şi fac mare caz de funcţia mea!
-Rep. Ce înseamnă «apropierea de oameni»?
-P.P.: Întotdeauna, când mă duc la ţară, caut să vorbesc mult cu cetăţenii, să ne sfătuim în multe probleme, ca să fiu mai aproape de realitate!
-Rep. Cât de mult consideraţi că o persoană care aspiră la funcţia de parlamentar, va avea nevoie de o experienţă anterioară în a lucra cu omul?
-P.P.: Foarte mult, pentru că şi la noi, ca şi la dumneavoastră, sunt parlamentari care nu ştiu să vorbească în mod corect limba română, cu atât mai puţin, să comunice, pentru a se apropia de oameni! Sunt persoane care nu au vocaţie pentru a fi parlamentari şi ei ajung acolo, doar pentru că i-a propus partidul sau pentru că au dat bani, iar acest lucru se întâmplă nu numai pentru cei care doresc să ajungă la parlament, dar şi în alte funcţii.
-Rep. Se întâmplă şi pe la dumneavoastră, când partidul pune oamenii în funcţii de decizie în instituţii de bază ale societăţii?
-P.P.: Dacă lucrezi undeva sau eşti într-o funcţie oarecare, trebuie să fii pregătit în acest domeniu, pentru că nu poţi lua un agricultor şi să-l pui în comisia de cultură, tocmai acolo unde se pricepe mai puţin! Dacă unul e bun pentru partid, nu însemnă că el este un profesionist într-un domeniu sau într-o comisie de specialitate!
“Nu partidul să numească oamenii pentru funcţii în anumite domenii de activitate”
-Rep. Care sunt criteriile de a alege oamenii potriviţi la locul potrivit?
-P.P.: Acesta e lucrul cel mai greu! Întotdeauna, trebuie aflat omul de calitate, pentru că se întânmplă să vezi omul nepotrivit la locul bun şi bine aranjat! Când eram preşedinte al raionului, căutam să am alături oamenii potriviţi, de valoare, de mare ajutor, oameni apreciaţi după capacitatea lor, după competenţele lor, iar asemenea oameni îi propuneam pentru partid! Aşa trebuie procedat, nu partidul să numească oamenii pentru funcţii în anumite domenii de activitate, ci, oamenii competenţi în plan profesional să fie propuşi pentru munca de partid! Eu îi întrebam pe oameni, ce probleme sunt capabili să rezolve, pentru că la noi se spunea: «cadrele hotărăsc totul», iar omul cel mai potrivit este cel care ştie să vorbească cinstit cu omul, cu alegătorul, cum este şi în cazul parlamentarului!
-Rep. Când se complică situaţia cu aceste «cadre» despre care vorbeaţi mai înainte?
-P.P.: Atunci când ele sunt stabilite prin rudenie, prin relaţii care nu au relevanţă în planul activităţii profesionale.
-Rep. În ce măsură se confirmă aşteptările dumneavoastră despre Gorj şi despre oamenii Gorjului?
-P.P.: În general, când mă refer la oameni, nu numai la oamenii cu care lucrez, nu am aşteptări deosebite, caut să-i cunosc mai bine pe aceşti oameni!
-Rep. Dintre oamenii cu care aţi lucrat până acum, au fost şi dintre aceia care v-au dezamăgit şi v-au înşelat aşteptările?
-P.P.: Da, pot să vă spun că au fost şi oameni care m-au trădat, poate unii la care le-am făcut mult bine, tocmai dintre aceia s-au aflat cei m-au trădat! Eu rămân optimist întotdeauna şi nu caut numai partea negativă a omului, pentru că e regretabil să vezi numai răul din oameni! Trebuie să priveşti înainte! Întotdeauna, fac bine cât pot omului, iar dacă el nu ştie să răspundă tot cu binele, îl las în plata lui! Întotdeauna, stau să mă gândesc: unde e greşeala mea? Nu caut neapărat greşeala celuilalt om, caut mai întâi să văd unde este greşeala mea!
-Rep. Şi ce întreprindeţi, când v-aţi aflat propria greşeală?
-P.P.: O recunosc şi caut să o îndrept, nu încerc neapărat să-mi fac o autoflagelare, un reproş insistent, în gen autocritic demolator, pentru că norocul mă iartă, iar dacă îl judec numai după practica pe care o am, e prea puţin!
-Rep. Vă mulţumesc foarte frumos pentru acest interviu şi vă doresc un sincer şi respectuos: LA MULŢI ANI!
Profesor, Vasile GOGONEA
