Enigmaticul Rhabon în cătarea vremii (II)

Primele lucrări cu caracter general asupra Jiului aparţin unor geologi şi hidrologi de marcă şi sunt datate cu precădere înaintea primului război mondial. Astfel L.Mrazae (1891 şi 1896) şi Emm. de Matronne (1902 şi 1909) abordează cu precădere problemele legate de geneza Defileului Jiului şi cele fizico-geografice.

În aceeaşi perioadă este semnalată şi prezentă primelor măsurători şi ridicări topografice pe Jiu, în care albia acestuia este prezentată cu o bună precizie.

Cercetare sistematică

O altă etapă în studierea modernă a râului Jiu poate fi delimitată între primul război mondial şi perioada 1928-1930. Studii asupra Jiului au fost efectuate de I.P.Ionescu (1918 si 1923 ), B.Ionescu (1922) şi P.Protopopescu (1923). În lucrările acestora se fac ample referiri asupra nisipurilor din Valea Jiului şi Oltenia de Sud, lucruri care se menţin valabile şi în ziua de azi prin profunzimea cercetărilor şi elucidarea unor enigme privind geneza şi evoluţia formelor de relief eolian. Lucrările conţin de asemenea informaţii extrem de valoroase privind evoluţia pământurilor Olteniei începând din trecut şi până în ziua de azi.

Câteva date statistice despre cel pe care dacii îl numeau Rhabon

Jiul se întinde pe o lungime de 348 km cu un bazin hidrografic în suprafaţă de 10 469 kmp. Din acesta munţii ocupă 35%, zona deluroasă 65% iar câmpia 10%. În funcţie de particularităţile reliefului străbătut, cursul Jiului poate fi împărţit în 4 sectoare:

-sectorul superior, format în Bazinul Petroşani şi întins de la izvoare până la intrarea în defileu;

-sectorul defileului, întins de la intrarea şi până la ieşirea Jiului din defileu;

-sectorul dealurilor, ce se desfăşoară în zona Subcarpaţilor Getici;

-sectorul câmpiei, ce se desfăşoară între confluenţa cu Amaradia şi Dunăre.

Jiul Mare

Se formează în Depresiunea Petroşani prin unirea celor două cursuri de apă Jiul de Vest şi Jiul de Est.

Jiul de Vest are o lungime de 51km şi un bazin hidrografic în suprafaţă de 534 kmp. Izvorăşte din Retezatul Mic de la o altitudine de 1760 m, din căldarea glaciară a Scorotei, unde mai este localizat un lac glaciar numit Tăul fără Fund. Jiul de Vest este mărginit pe dreapta de masivul Vîlcan iar pe stânga de Retezat.

Datorită faptului că pe parcursul acestuia sunt prezente rocile calcaroase, râul, precum şi afluenţii săi au săpat chei şi cascade impunătoare. Cei mai importanţi afluenţi pe partea dreaptă sunt Oslea, Gîrbovul şi Valea de Peşti, iar pe partea stângă Buta, Crevedia şi Aninoasa.

Jiul de Est are o lungime de 28km, iar bazinul hidrografic al său se întinde pe o suprafaţă de 479 kmp. Râul se naşte în partea estică a Depresiunii Petroşani între Şureanul şi Parîng, mai precis în Culmea Şureanului. Afluenţii săi de pe partea dreaptă sunt Răscoala, Voievodul, Bilele şi Taia. Pe acest afluent se află nişte chei renumite pentru frumuseţea lor. Tot ca afluent al Jiului de Est pârâul Băniţa oferă amatorilor de alpinism şi speoturism, condiţii optime de practicare.

Afluenţi

Jiul de Vest şi Jiul de Est îşi unesc apele în zona Livezeni-Iscroni dând naştere Jiului Mare care până la vărsarea în Dunare adună apele a numeroşi afluenţi, cei mai importanţi de pe teritoriul judeţului nostru fiind Bratcu, Polatiştea, Sadu, Sohodolul, Şuşiţa, Bistriţa, Gilortul şi Motru.

În locul de vărsare în Dunare, Jiul are un debit mediu de 86mc/sec acesta putând avea variaţii semnificative legate de condiţiile climatice anuale sau periodice.

Trebuie menţionat faptul că în zona defileului, între Livezeni şi Bumbeşti, Jiul formează cel mai spectaculos defileu aflat pe râurile interioare ale ţării în lungime de 33 km.

Mugurel Petrescu