Mai marii zilei, cei cocoţaţi pe cele mai înalte vârfuri ale puterii discreţionare – cei doi B, unul în fruntea statului „drepţi”, nu a statului de drept, cam desfiinţat la vrerea lui de Zeus şi celălalt, chipurile este sau ar putea să fie prim ministru, dacă n-ar fi uzurpat tot de Zeus.
Din el rămânând doar numele de Micul Napoleon, un nume de alint. În fond este vorba doar de minusculul Boc, cel care urcă pe piedestal să ajungă la microfon. De unde turuie naţiei cam ce-a vrut să ne comunice puternicul din Deal.
E vorba de Dealul Cotrocenilor, desigur. Puternicul de care ne vorbeşte Elena Udrea, cel care a negociat cu FMI-ul după ce ne ameţise cu criza ce n-a cuprins România. Apoi, s-a contrazis şi a negociat de unul singur, de parc-ar fi fost şi premier şi Guvernator, înrobitorul împrumut de care n-o să scape două-trei generaţii de români, pe puţin, dacă nu s-or depăşi cei 70-80 de ani în care secătuita ţară ar putea rambursa imensa datorie.
Trezindu-se glăsuind naţiei, Zeus – atoateştiutorul – a găsit formula magică prin care portocaliii s-ar menţine la guvernare. Şi a inventat reducerea salariilor bugetarilor cu 25% şi a pensiilor cu 15%. Opiniile specialiştilor în economie şi finanţe-bănci, ale opoziţiei, patronatelor şi sindicatelor nu contează chiar deloc. Că Guvernul Boc este un prost administrator, iar nu contează. Numai lătrăii portocalii neagă evidenţele şi adevărurile cumplitei realităţi. Că adevărurile preopinenţilor din Parlamentul României ori ale opoziţiei, pe la diverse televiziuni, nu numai că le neagă, dar îi şi terfelesc pe cei cu altă părere.
Până se dumiresc alegătorii, guvernul Boc îi calcă în picioare. Le iau şi bruma de bani, plus pâinea de la gura copiilor. De criză, îmbârligătorii de profesie, profită cât pot. Nu reduc câştigurile celor din aceeaşi oală cu ei, cu portocaliii, ci pe acelea ale amărâţilor, şi aşa mizerabile. De pildă, prin reducerea pensiilor şi subfinanţarea sănătăţii vor muri mai mulţi. În felul acesta e ca-n bancul din vremurile trecute, când se zicea cu cinism că „le bagă ceva-n pensie” spre a se curăţa. Acum o micşorează pur şi simplu. Spitalele se desfiinţează, compensatele au dispărut, iar şcolile nu mai contează în strategiile portocalii.
De şase ani încoace, de relele societăţii româneşti sunt vinovaţi numai predecesorii. Încet-încet, Boc-ul o ia pe urmele fără întoarcere a altui primar, al Bucureştilor, ajuns prim-ministru, Victor Ciorbea. Şi Emil Boc şi-a dezamăgit alegătorii care-l aveau primar de Cluj. De vreo doi anişori sumbri el dezamăgeşte o ţară întreagă şi nimeni nu-l schimbă.
Ministrul Muncii, Mihai Şeitan, aduce vorba despre o perspectivă şi mai sumbră. De la anu’ s-ar putea reduce salariile bugetarilor cu 30%, cu 50% şi chiar cu 70%. Finanţistul Vlădescu, alt lătrău, aduce şi el vorba despre faptul că guvernul ar fi putut minţi încă şase luni. Şi cum gura păcătosului adevăr grăieşte, ar fi bine să luăm aminte. Poate-l scapă protectorul său din lesă pe Micul Napoleon de Boc şi rămânem fără el. Dacă nu-l trimite la coasă, n-avem nici o şansă. Ieri fu chemat, adică invitat, la Birourile reunite ale celor două Camere ale Parlamentului, să-şi dea Boc-ul cu presupusul, să traducă din română în română ce-a vrut să zică Zeus când a invocat articolul 53 din Constituţie, ăl cu starea de calamitate ori de război, când dorea să dea aer de legalitate curbelor de sacrificiu pentru care Guvernul îşi va asuma răspunderea.
De la aderarea la Uniunea Europeană, ţăranii nu mai au voie să-şi taie porcii tradiţional. S-a introdus asomarea. Parafrazând titlul unui film bun, zicem şi noi, nu dăm cu parul, în Boc-ul cu pricina. Autoritar ca şi şeful lui de la Cotroceni: „Eu când vreau să asum, asomez!” Ptiu, drace! O fi vrut să spună pe şleau Necuratului. A cărui soartă o poate avea inclusiv Guvernul Boc V sau VI!
Ion PREDOŞANU
