Sunt la un simpozion Pompiliu Marcea, şi audiez câteva personalităţi conferenţiind despre acest mare profesor al epocii contemporane. Am fost primiţi pentru început de Colegiul „Spiru Haret” din Târgu-Jiu, într-un amfiteatru ce-i poartă numele.
Familia lui Pompiliu Marcea (e vorba de nişte „fii spirituali” admirabili ce-i cultivă memoria şi i-o consacră într-un potenţial panteon al marilor modele / valori: Ion Marcea, Mircea şi Constantin Ganea – n.m.) ne-a fost alături, prezenţa lor (auto)motivându-ne conferinţele libere, ascultate de o masă de elevi de liceu cuminţi şi vizibil interesaţi.
Absolvind Şcoala Normală „Spiru Haret”, în generaţie cu Petre Brâncuşi de pildă, Pompiliu Marcea a căzut jertfă propriului verticalism axiologic, propriului sistem hermeneutico-critic, bazat – cum altfel? – pe lecturi fidele, contrazicându-i / contrariindu-i pe mulţi comilitoni, printre care pe „celebrul” articlier la modă Nicolae Manolescu, promotor al aşa-zisei lecturi infidele.
În ceea ce mă priveşte, eu am optat pentru alt model, care-l continuă pe cel al lui Tudor Vianu, Eugen Simion, Pompiliu Marcea şi Matei Călinescu (acesta din urmă teoretician al unei poetici a (re)citirii / (re)lecturii – n.m., I.P.B.) şi care a început să se înrădăcineze în mediile intelectual-literare şi teoretico-ştiinţifice sub pavăza noii paradigme transmoderniste: translectura… filosofico-epistemologică.
Transplantaţi la Scoarţa, la Căminul Cultural „Pompiliu Marcea”, oaspeţii au fost primiţi, tradiţional, cu pâine şi cu sare, de către primar (Aurelian Cotârlău) şi Ion Stamatoiu (viceprimarul).
Atent la detalii, mă uit în stânga şi-n dreapta: În această nouă „evadare” a mea din Scriitopia sunt, acum, nu la un simpozion (ca la C.N. „S.H.” Târgu-Jiu) de nivel academic, moderat de Ion Cepoi, Viorel Gârbaciu, Ion Marcea şi Olimpia Bratu, ci la o masă rotundă.
La simpozion s-au exprimat despre viaţa şi opera lui Pompiliu Marcea: subsemnatul (I.P.B.), scriitorul de substanţă paideică Nicolae Dragoş, Ion Trancău şi Zenovie Cârlugea, toţi fotografiaţi de Dan A. Popescu, ca de obicei discret dar profesionist sociolog la Centrul Creaţiei Gorj, coleg de birou cu poetul Viorel Gârbaciu.
La masa rotundă rostesc alocuţiuni, discursuri, evocări etc. alţi „ucenici” ai profesorului Pompiliu Marcea: Eugen Velican, Ciprian Florescu, vicepreşedintele Consiliului Judeţean Gorj, Theodor Voicu, Constantin Zălog, directorul-adjunct al Şcolii Gimnaziale „Pompiliu Marcea” din Târgu-Jiu, Valentin Boţoteanu, şi alţi profesori ai locului, mândri de „comunardul” lor emerit.
Astfel, iată, se pun bazele unui Simpozion Naţional de Istorie şi Critică Literară „Pompiliu Marcea” la a cărei primă ediţie tocmai am fost martor ocular şi pe marginea căruia consemnez cele de faţă, căci, să nu uit, postmortem, a primit titlul de „Cetăţean de Onoare al Municipiului Târgu-Jiu”, în 2014, cu un laudatio prezentat de Zenovie Cârlugea. Universitatea „Constantin Brâncuşi” va fi parte „integrată” în acest proiect generos, pasibil de a asigura o alternativă în contextul „Şcolii Altfel” pe care eu am şi lansat-o deja la D.P.P.D. al U. „C.B.” Târgu-Jiu sub genericul „Educaţia prin modele” ce-şi va vedea concretizarea într-un tratat pe măsură, în primăvara lui 2016.
Ion Popescu-Brădiceni
Un omagiu lui Constantin Brâncuşi
– de Ion Popescu-Brădiceni –
Îţi mulţumesc, iubite Domn,
că m-ai lăsat să cad în somn
chiar înainte să mă-ntomn.
Covor semantic să-mi aştern,
şi din simboluri vechi, etern,
chiar înainte să mă-niern.
Iubite, Domn, dă-mi ochiul treaz
– al sufletului, meu viteaz –
şi mă fereşte de necaz.
Redă-mi iluzia că-s viu
chiar dacă s-a făcut târziu
şi toate stelele mă ştiu.
Durează-mi pod peste mister,
Stăpâne drag, brav Cavaler
al Ordinului Templier.
Din piatră fă-l ca să dureze
cât Veşnicia în sinteze
ale memoriei şi-asceze
de chiliast fantast şi blând
bătut de ploaie şi de vânt,
în noapte demon, ziua sfânt.
Că-i trece pragul vreo fecioară,
ori vreo vădană (a câta oară?)
iar el, iubind-o, mai să moară
