Ieri, dis de dimineaţă, m-a sunat amicul scriitor şi tălmăcitor în şi din limba germană – Dumitru C. Dănău. Citise vestea din Gorjeanul cu organizarea, astăzi, la ora 11,00 în Sala Consiliului Obştei Peştişani, a unei Mici Brâncuşiene, promiţând că ne va onora cu prezenţa domniei sale. Din vorbă-n vorbă, am aflat de conferinţa “Brâncuşi – contemporanul nostru”, pe care-a ţinut-o cel mai priceput brâncuşiolog din România – gorjeanul nostru, prof.univ.dr. Ion Mocioi.
Ca autor a vreo opt-nouă cărţi de referinţă despre viaţa şi opera Titanului de la Hobiţa – Constantin Brâncuşi, scriitorul şi universitarul Dr. Ion Mocioi, primul din România anilor ‘70 cu o lucrare de doctorat cu tema Brâncuşi şi Coloana Infinită ne-a dovedit a nu ştim câta oară că este şi un excelent orator.
Gazda manifestării – Biblioteca Judeţeană “Christian Tell”, prin moderatoarea Dr. Olimpia Bratu, directorul insituţiei de cultură, cu modestie, a prezentat numerosului auditoriu tema şi pe autorul conferinţei. Iar omul fără vârstă, Ion Mocioi a început prin a ne povesti cum şi când a aflat prima dată de existenţa Imensului Constantin Brâncuşi, un artist interzis şi necunoscut în acele vremuri tulburi pentru ţară, atât în Republica Populară Română, cât şi, firesc, în Târgu Jiu.
Prin a nu ştiu câta clasă de liceu, la ora de limba română ţinută de minunatul profesor Bică Sterescu, pe 16 martie 1957, s-a petrecut o minunată schimbare. Profesorul Bică Sterescu avea niscaiva rude la Paris şi a aflat printre primii, telefonic probabil, de trecerea la cele veşnice a creatorului sculpturii moderne universale – Constantin Brâncuşi. În acel moment, neştiutorii elevi au auzit pentru întâia oară despre Brâncuşi, ora de limba română fiind transformată într-o caldă conferinţă despre Constantin Brâncuşi. Cum plecase tânărul Costăin, pe jos, la Paris, şi cam ce-a făcut el pe acolo pentru arta naţională şi, mai apoi, pentru arta internaţională.
Mai bine de o oră, Ion Mocioi a făcut o sinteză a celor cunoscute de domnia sa despre viaţa şi Opera lui Constantin Brâncuşi. Aşa de rapid a trecut timpul, încât scriitori precum Gelu Birău, Dumitru Dănău, Ion C, Gociu, Titu Pânişoară, Florin Văideianu, medicul şi poetul Doru V. Fometescu, prof. Ştefan Stăiculescu, dimpreună cu alţi doi scriitori din judeţul Vâlcea, Marin Colţan, Geo Filiş şi profesorul şi scriitorul Ion Elena, dar şi mulţi, foarte mulţi alţi iubitori de artă pe care nu-i numesc l-au ascultat cu sfinţenie.
Desigur, adnotările mele sunt mult mai vaste. Sinteza brâncuşiologului Dr. Ion Mocioi a fost şi rămâne un model de iubire şi de viaţă creatoare dăruită Marelui Brâncuşi. Care Brâncuşi făcea mămăligă şi mâncăruri gorjeneşti, cânta la vioară şi la fluier desfătându-şi oaspeţii în Atelierul parizian din Rue Impasse Ronsin nr. 11. Atelier simplu, văruit în alb, cu un cuptor şi un cazan de ţuică, dar în care ţinea şi un volum de versuri al lui Mihai Eminescu. Poet naţional pe care-l iubea nespus. Mi-a plăcut propunerea distinsului Dr. Ion Mocioi despre instituirea unei Zile a Sculpturii, în fiecare an, pe 19 februarie. Aşa cum de ziua naşterii Poetului Nepereche, pe 15 ianuarie, Parlamentul a votat o lege numind-o Ziua Naţională a Culturii Române.
NICOLAE ROŞCA
