Poetul şi un biet
zidar
stăteau la masă foarte rar
dar când stăteau, să vezi discuţii
despre ciuperci, despre diluţii,
despre lucarnele din poduri,
şi despre beciuri şi exoduri,
din Capitala-nfumurată
înspre-o Provincie „furată”
din noi valori şi episteme,
nu de vulgarele dileme.
Cam încrezut, poetul nost
se pomeni luat la rost
chiar de zidar, fiind şi el,
un fel de – vai! – romancier
cu-nchipuiri, în zi de chef
c-ar fi şi-un soi de mare şef
la o revistă de prost gust.
Zidarul se visează Proust.
„Dar stilul său – cităm acum
din textul proaspăt şi antum
al Domnului Poet, e-anost,
ci nicidecum un avanpost
al noilor literaturi.
Atât vă zic. Să luăm măsuri!…
Stârpind din faşă impostorii
Cei însetaţi de false glorii.”
Ion Popescu Brădiceni
