Suntem martorii, părtaşii ori chiar coautorii unei lumi smintite, deşucheate, plină de subcultură, ignoranţă,orgolioşi şi vanitoşi fără scrupule. Este superfluu să încercăm demonstraţia că nu ne lovim la tot pasul de nepotism şi birocraţie, de cârdăşii şi crime abominabile,de hoţi şi imbecili,de şnapani şi potlogari fără căpătâi.
Tot mai acută este nesocotirea omului de către om datorită fisurării generozităţii şi absenţei altruismului. Este evident că, de ani buni, creşte numărul analfabeţilor în vreme ce aparatul birocratic a luat-o razna. Pentru România, asta înseamnă imposibilitatea respectării „contractului social”, primatul funcţionăresc, birocraţie excesivă, ceea ce duce, inevitabil, la scăldarea omului nevoiaş în demagogie şi minciună, la o constrângere exercitată asupra democraţiei însăşi. Eminenţa cenuşie a administraţiei publice-politicul-a îngăduit ca nepotismul şi birocraţia să capete alte cuvinte, condiţiile restrictive care patronează în România impun ca tot politicul să fie obligat să întreprindă măsurile necesare care să diminueze drastic şi în mod real forţele birocratice şi antinomice. Ar trebui eliminată dihotomia politică/administraţie, asezând şi aprofundând între cele două puteri echilibru, dând mai multă libertate specialiştilor români indiferent de culoarea lor politică.
Vanităţile şi orgoliile politice sunt păguboase şi non-productive. Politicul să elaboreze ,,tactici” de evoluţie, iar administraţia să dea viaţă dorinţelor politice. Numai că între teorie şi practică este, de multe ori, o distanţă semnificativă şi explicit ori implicit opusă progresului socio-uman, material şi spiritual. Forţele administraţiei (birocratice)se multiplică mai mult, ameninţă echilibrul şi barează vitalitatea pragmatică şi ideatică. La această ruptură un aport nefast, nefericit şi-l aduc pilele, recompensele politice, materiale şi financiare, nepotismul, şpaga, mita şi toate apucăturile ticăloase care demolează demnitatea omului. Numai că vine şi scadenţa. Umflarea, cu ostentaţie, a aparatului birocratic a dus şi duce inevitabil la incompetenţă, iresponsabilitate şi frustrare şi mai ales, la încălcarea financiară a bugetului. În consecinţă, intervine, pe de o parte, vrerea politicului de a regal sistemul, de a elimina ceea ce este indezirabil, iar pe de altă parte, rezistenţa administraţiei şi dorinţa acesteia de a face orice, inclusiv mişmaşuri tâmpe, pentru ca evenimentele şi fenomenele să se desfăşoare în favoarea ei.
Peste noi au năvălit vremuri triste, măsuri , la vârf, ce înştiinţează că urmează Marea Concediere. Premierul şi preşedintele au anunţat reducerea cu 10 % din angajaţii de la stat, adică 150.000 de oameni vor fi puşi pe drumuri. Ce dezastru! O atare măsură tiranică este dovada peremptorie că scumpa noastră Românie a ajuns în sapă de lemn. Coroborat cu comasarea şi reducerea agenţiilor guvernamentale (107 de la 226) şi standardizarea unităţilor similare, statul va face o economie de circa 300 de milioane de euro anul acesta.
Disponibilizarea a 10 % din bugetari ar reduce cheltuielile cu salariile ale statului, de 1 miliard de euro pe lună, cu 1,2 milioane de euro anual. La toate se adaugă alte 100 de milioane de euro din veniturile proprii ale unor agenţi, venituri care vor intra direct în bugetul statului. Reducerea cheltuielilor cu salariile implică şi măsura trimiterii în concediu fără plată a întregului personal bugetar pentru 2-3 săptămâni în lunile septembrie-noiembrie.
Nu ne poate lăsa indiferenţi o asemenea… incizie în social, pentru că, pe lângă ameţitoarea creştere a şomajului şi a convulsiilor sindicale, e posibilă şi dezechilibrarea forţei interne a administraţiei. Eliminarea unui masiv număr de locuri de muncă nu se va face printr-o riguroasă selectare a candidaţilor ci, arbitrar şi după criterii subiective.
Pilele, nepotismul şi cei care au fost recompensaţi politic cu câte un postuleţ călduţ nu vor pleca, va se vor şi bucura, ca nişte hiene devoratoare de răul celor lăsaţi fără pâine.
Este puţin probabil că vor fi ,,puşi afară” directorii, directoraşii şi lacheii lor din diferite cotloane ale puterii administrative şi aparatul aferent, absolut inutil din punctul nostru de vedere. Să nu pierdem, totuşi, din calcul că există şi punctul… lor de vedere, cel care subsumează sintagma ,,pâinea şi cuţitul”, care concordă cu bunăstarea obţinută, parazitarea bugetară,recompensele pe scară ierarhică şi stoparea ingerinţelor din afară.
Este foarte posibil să fie disponibilizate acele personae care şi-au ocupat cinstit locul şi şi-au rezolvat cu promptitudine obligaţiile profesionale. Concomitent, se va replia armata de consilieri, consultanţi şi sfătuitori de taină şi de prin bodegi ori de prin diverse cancelarii şugubeţe şi apetisant decoltate, ajungând în şi pe posturi unde chiar trebuie făcut ceva.
Să nu ne închipuim că restructurările din ministere şi agenţii, cancelarii guvernamentale şi cabinete prezidenţiale vor duce la disponibilizări care vor suplini lipsa acută a resurselor umane din teritoriu. Nu va creşte, ca ciupercile după ploaie, nici baza de impozitare, pentru ca guvernele viitoare să poată conta pe o eficienţă sporită în realocarea resurselor economico-financiare. Din această dilemă, antinomică, se poate ieşi numai printr-o profundă regândire a realizării echilibrului socio-economic şi prin eliminarea eufemismelor din reglarea funcţiilor afacerilor publice. E simplu şi comod să tai, orbeşte, în carne vie, complicat este, însă, să realizăm că în fiecare din noi este problema celuilalt, că temelia ţării este omul şi că nimic nu e mai presus de el, de om.
Prof. univ. dr. Grigore Drondoe
