Măsurile luate de Guvernul Băsescu-Boc, prin Legea pensiilor, cea îndelung contestată de parlamentarii opoziţiei pentru modul fraudulos în care furăcioasa preşedinte Roberta Anastase, fostă Miss România, a numărat voturile pentru din Camera Deputaţilor precum Pristanda, fac ravagii.
Dicta-Chiorul, cum i se mai spune lui Zeus, le-a sporit nemeritat pensiile subofiţerilor şi a luat de la colonei şi generali. N-au scăpat nici cei cu pensii mici. Unui cetăţean din Hobiţa i-a scăzut pensia aiurea cu 80 de lei. Ei, şi? Nu-i nimic. Subofiţerului de miliţie Gogu Sprâncenatu, i-ar fi crescut. De la 1.900 la 2.100 de lei. În vremea asta, pensionarii din Peştişani protestează. La un suc şi o cafea dată de pomană de Nicu Ştirbăţ, şi el pensionar militar, dar care a rămas văduv, discută. Ce-i de făcut? Nici ei nu ştiu prea bine. Iar Epitropul Parohiei Peştişani, Aristotel Bojincă – Fufoiu, de supărare că la fel ca altora, prin reducerea cu 5,5% a pensiei a rămas fără banii de pâine refuză toată pensia pe 2011”(Am citat din Jurnalul de bord al pensionarului Gogă Nicolcioiu-Nixon, căruia i se micşorase pensia şi în 2010, ca fost lucrător la Uzinele Mecanice Sadu).
*
Cam de pe vremea lui Grigore Ureche se zicea că pe meleagurile noastre ar fi „proşti, dar mulţi”. Nimic nu s-a schimbat! Primenirea societăţii merge greu. Piaţa Universităţii şi Punctul 8 al Proclamaţiei de la Timişoara au rămas idealuri. Între Piaţa Libertăţii din Cairo şi Piaţa Universităţii din Bucureşti există asemănări şi deosebiri. Şi mici, dar şi mari. Ca şi între dictaturile actuale din cele două ţări. Mubarak este contestat de opoziţia strânsă în jurul Fraţilor Musulmani. Traducerea Frăţia Musulmană, fiind greşită, după cum ne convinge profesoara universitară de limba arabă Mioara Roman. Totuşi, în Egipt, educaţiei i se repartizează anual, 25% din PIB-ul ţării. Nu ca la noi. Presa egipteană e foarte liberă, dar nu ţine nimeni seama de ea. Cert este că educata tânără generaţie egipteană constituie grosul participanţilor Pieţei Libertăţii din Cairo.
Pe artizanii Uniunii Social-Liberale din România, Victor Ponta-Crin Antonescu-Daniel Constantin, îi ia lumea, greşit, în derizoriu. Chiar dacă denumirea USL li se pare guralivilor de sorginte portocalie o alianţă contranaturii. În realitate, apariţia USL n-a fost simplă şi s-a născut greu. Ca orice faptă bună, una care reuneşte forţele sănătoase anti-Băsescu. I-am putea numi Fraţii Români şi ar izbuti să reuşească mult mai devreme decât în 2014. Deşi, niciodată nu-i prea târziu. Aici este lupta, pe frontul dintre taberele ProBăsescu-AntiBăsescu. Am revenit, cu tot pluripartitismul aşazisei noastre democraţii, la judecăţile în alb şi negru. Ca viziuni şi stări de spirit specifice dictaturilor. De genul Mubarak şi Băsescu. Primul a încherbat aproape 30 de ani la timona egiptenilor şi Băsescu şi-ar fi dorit atâta. Numai că primise ameninţări reale din partea partidului verzilor în cazul că ar fi schimbat Constituţia spre a mai putea candida.
Toate încercările de a nega comportamentul dictatorial al Băsescului nu-şi mai au rostul. Ieşirile publice de la adulmecarea României de către hulpava FMI îi aparţin preşedintelui jucător Traian Băsescu. Acela care a jucat murdar cu viitorul a vreo trei-patru generaţii de români. Atâtea câte vor trudi din greu să scape de datoria imensă pe care România a contractat-o de la FMI. Un fel de bancă sinucigaşă pentru aceia care s-au împrumutat.
Duminică seara, suficientul preşedinte Traian Băsescu s-a substituit iar Guvernului, Guvernatorului BNR (ales pe viaţă, ca preşedintele egiptean Mubarak!), miniştrilor de Finanţe(pe care-i tot schimbă, ca pe şosete!). Fotul absolvent al unei şcoli postliceale de marină, cu masterat la Şcoala Vieţii pe Mări şi pe Oceane, devenit doctor în inginerii financiare ne dă cu tifla. Emancipatul Zeus a prins din zbor cuvântul “sustenabil” şi-l conjugă prost la adresa economiei României.
Încă un motiv ca Fraţii Români să se unească în jurul USL şi să ne scape de ciuma portocalie!
Ion Predoşanu
