Ca mai toţi oamenii care-au avut cândva o funcţie importantă, profesorul şi poetul Ion Sanda încă se crede buricul târgului. Deşi s-a retras la ţară, adică la moşia soţiei, doctoriţă din Arcani.
Domnia sa a fost, ani la rând, şeful culturii Gorjului. Înainte de ’89, dar şi mai apoi. După principiul la vremuri noi, tot noi. Şi asta n-ar fi nimic, dar poetul comite metafora că el a fost „Ministrul Culturii”. Din pricină că, nu se ştie prea bine cine, ori preşedintele Ion Iliescu ori ministrul Culturii acad. Răzvan Theodorescu le-ar fi spus şefilor culturii din judeţe că ei trebuie să fie adevăraţii miniştri ai culturii la nivel local. Fie şi metaforic, fie chiar la propriu nu-i, să recunoaştem, un capăt de ţară. Ion Sanda a fost şi rămâne, în memoria celor care l-au cunoscut ca şef al culturii gorjene, un om cu merite deosebite. Nu acelaşi lucru se petrece cu o altă fumigenă pe care tot el a lansat-o, cum că ar fi membru al Uniunii Scriitorilor din România. Ce e drept, este drept. Are multe amintiri cu scriitorii din România şi chiar de peste Prut. De la evenimente literare ori de la momente bahice. Nu contează. Bănuim că ar fi şi reuşit să intre şi în US, nu numai în Uniunea Sovietică, dacă în loc de autografe obţinute de la clasicii în viaţă ai literelor române solicita referate pentru propriul dosar de intrare în US. Chestie pe care, nu ne îndoim, ar reuşi-o şi acum. Când, în loc să arunce vorbe de clacă la adresa scriitorului Ion Cepoi şi a doamnei sale, pe care i-ar fi recuperat pentru cultura română şi gorjeană taman de la Sulina, şi-ar vedea de propriul interes.
