În biserica fără acoperiş de la Şiacu – Sfântul Maslu sub cerul liber

Enoriaşii din Şiacu au luat parte joi seara, în ziua Schimbării la Faţă, la Sfântul Maslu, în biserica pe care îşi doresc din tot sufletul să o vadă finalizată. Lucrările de aici au stagnat în urmă cu cinci ani, astfel că Şiacu este, în continuare, un sat fără lăcaş de cult. În satul Şiacu, comuna Slivileşti, nu a existat niciodată lăcaş de rugăciune. Cel puţin aşa susţin bătrânii satului şi preotul care, deşi a luat în primire această parohie de numai câteva luni, nu ştie să fi existat vreo biserică în zonă.

Pentru a se ruga la Dumnezeu sau a participa la o slujbă, oamenii mergeau pe jos kilometri întregi. „E biserica din Sura la trei kilometri, e biserica cealaltă a parohiei Trestioara la cinci kilometri. Sperăm că vom termina în aşa fel ca oamenii să aibă şi ei un lăcaş de rugăciune, un lăcaş aşa cum fiecare sat trebuie să aibă. În anii 2000 şi ceva nu este posibil să existe un sat fără a avea lăcaş de rugăciune. Niciodată satul acesta nu a avut aşa ceva”, a povestit preotul Aurel Pamfiloiu.

Localnicii povestesc faptul că, de mai mulţi ani, au încercat să construiască această biserică şi că, de-a lungul timpului, inclusiv în perioada comunistă, oamenii au pus mână de la mână şi au strâns bani şi materiale. Acestea, însă, au luat mereu alt drum, din ele făcându-se ba grajdul comunal, ba şcoala de la Sura şi biserică nu. Totuşi, în urmă cu aproximativ şapte ani, oamenii s-au decis că aşa nu se mai poate. „Biserica din satul Şiacu, comuna Slivileşti, a fost începută în anul 2002-2003. Până prin 2005 s-a lucrat la ea şi a ajuns în situaţia de faţă. Datorită unor probleme a încetat activitatea şi iată că oamenii, din nou, au dorit construcţia acestei biserici. Oamenii nu aveau rugăciune în sat şi ştiau de vizita preotului doar atunci când aveau nevoie, atunci am hotărât să fac câte o slujbă în biserică aşa, fără acoperiş. Oamenii sunt dornici de slujbă, dornici de a se ruga lui Dumnezeu”, a spus preotul. În prezent, cele 80 de familii din satul Şiacu se strâng, cu mic cu mare, între pereţii ridicaţi numai din cărămidă şi ascultă cuvântul lui Dumnezeu, cu speranţa că se va găsi cineva care să îi ajute.