Fauna Domogledului nu este nici ea mai prejos fiind alcătuită din elemente la fel de originale. Pe stâncile calcaroase se încălzesc la soare vipera comună şi vipera cu corn iar în păduri se poate întâlni broasca ţestoasă de uscat, şopârla de luncă precum şi scorpionul carpatin.
Dar gloria Domogledului o reprezintă fauna sa de fluturi, zona fiind recunoscută drept una din foarte puţinele zone ale Europei cu o remarcabilă faună de lepidoptere. Uimitoarea revărsare de “petale zburătoare” se compune dintr-o multitudine de specii aproape jumătate din numărul existent în ţara noastră.
Datorită peisajului mirific şi a abundenţei de specii floristice şi faunistice, Muntele Domogled a fost declarat încă din anul 1932 rezervaţie naturală fiind printre primele rezervaţii din ţară. Ulterior incluzându-se în cadrul rezervaţiei şi zona stâncăriilor abrupte, rezervaţia de astăzi are o suprafaţă de aproape 6000 ha cu posibilitatea de a se mări în viitorul apropiat.
Spre Cerna sat
Atât în muntele Domogled cât şi în versantul drept al Cernei se găsesc fenomene carstice dintre care cele mai importante sunt peşterile de la Scornişte, Peştera Hoţilor şi Peştera lui Adam.
Părăsind staţiunea ne continuăm călătoria prin superba Vale a Cernei ce are o direcţie incredibil de dreaptă fiind formată în urmă cu sute de mii de ani pe puternica falie denumită de geologi Falia Cernei.
Pe drum după ce depăşim cascada Babot întâlnim cele Şapte Izvoare Calde dominate de o formaţiune numită Piatra Baniţei. Apoi urmează peretele calcaros al Ineletului încununat de faimoşii pini bănăţeni şi cu grohotişuri la poalele sale iar puţin mai încolo cele Şapte Izvoare Reci. Din acest loc, după o bucată bună de drum, se ajunge în Cerna Sat în apropierea căruia este necesar să facem un popas mai lung pentru vizitarea Cheilor Corcoaiei, o adevărată bijuterie a naturii.
Lacul de acumulare
În continuare, drumul urcă în serpentine scurte şi ajunge la confluenţa Cernei cu Iovanul unde s-a construit un impunător baraj ce a format un lac de acumulare ce poate fi folosit ca bază de agrement ori pentru pescuitul speciilor de munte. Apa acumulată în acesta este dirijată prin tuneluri spre lacul de acumulare Valea Mare. Drumul însoţeşte partea dreaptă a lacului şi ne poartă printr-un ţinut de o frumuseţe răpitoare într-un loc unde de sub o îngrămădire de lespezi ţâşnesc la lumina zilei trei şuvoaie de apă limpede şi rece. Sunt Izvoarele Cernei, un adevărat Hercules al surselor carstice, cele mai puternice izvoare din ţara noastră ce pot ajunge în cursul viiturilor la 10-12 mc/sec.
Interesant este faptul că temperatura apei este constantă indiferent de anotimp şi se cifrează la 6,8 gr C.
Cea mai lungă reţea subterană determinată
În urma unor laborioase determinări cu trasori clasici şi speciali, hidrologii au ajuns la concluzia că o parte din apele izbucurilor provin din pasul Jiu-Cerna iar o altă parte de mult mai departe tocmai din zona Soarbele a Retezatului Mic dovedind prin aceasta că perimetrul Soarbele-Izvoarele Cernei este cea mai lungă reţea subterană prin care circulă apa determinată la nivel naţional până la ora actuală.
Râul Cerna îţi formează obârşia prin unirea izbucurilor ce ies la suprafaţă din Ciuceava Chirecii cu apele pârâului Cernişoara ale cărui izvoare se află la o altitudine de aprox. 2070 m sub vârful Paltina. De-a lungul albiei sale, afluenţii mai însemnaţi se pot vedea pe partea dreaptă, cei de pe partea stângă fiind mici cu lungimi ce nu depăşesc 2 km. Cerna se varsă în Dunăre formând un golf larg la contactul cu apa fluviului. Dacă am privi din avion Valea Cernei, aceasta ni s-ar prezenta ca un defileu ce se întinde pe mai bine de 40 km.
Mugurel Petrescu
