Publicam în „Gazeta Gorjului” în perioada 8 – 14 noiembrie 2013 un articol care se intitula „Spicuiri din istoricul medicinii veterinare gorjene”, în care relatam despre primii medici veterinari care au apărut în judeţul nostru gorjean. Iar începând cu anul 1975 i-am menţionat pe toţi care au pierit de-a lungul timpului, sacrificându-şi viaţa pe altarul datoriei, datorită stresului la care a fost supuşi cu toţii în general, ca în final numărul celor care au pierit să se ridice la cifra de 40 într-o perioadă de 39 de ani.
Am omis să-l amintesc pe conf. dr. Paul Oprişescu, născut în comuna Bumbeşti-Piţic, satul Cârligei, tatăl său fiind preot, o familie de oameni de mare valoare în satul respectiv şi în comună. El a mai avut şi alţi fraţi din care o soră a fost căsătorită cu Grigore Geamănu, gorjean de-al nostru din Turcineşti-Gorj cu funcţii mari în stat în timpul lui Ceauşescu. Ce s-a întâmplat în timpul căsătoriei lor nu ştiu, dar un lucru este cert: sora sa, adică a doctorului Oprişescu, s-a recăsătorit cu Teohari Georgescu, ministru de interne în timpul regimului comunist. În timpul acesta când era ministru de interne a electrificat satul Cârligei din Bumbeşti-Piţic, satul unde s-a născut soţia sa, sora doctorului, aducând lumina electrică de la Novaci, o raritate în Gorj în acea perioadă. Ce s-a întâmplat mai departe, nu cunosc nimic despre familia Teohari Georgescu.
Acum să revenim la doctorul Paul Oprişescu, care în acea vreme a făcut Facultatea de Medicină Veterinară în Bucureşti, între anii 1949 – 1954, rămânând asistent universitar la FMV Bucureşti, după cum relatau alţi colegi din acea perioadă.
În perioada cât a lucrat în cadrul FMV Bucureşti la catedra de anatomie comparată, alături de marele profesor academician doctor în ştiinţe medicale, un mare profesor de talie mondială, Vasile Gheţie, acesta a urcat toate treptele ştiinţifice până la gradul de conferenţiar. Fiind bolnav, s-a pensionat în perioada anilor 1970 – 1975, în care timp a încetat din viaţă. A fost un cadru bine apreciat şi de colegi şi de studenţi din punct de vedere profesional şi cu un suflet de mare nobleţe şi calm deosebit. Dumnezeu să-l odihnească în pace! Acest omagiu să fie valabil pentru toţi cei 40 de colegi care au pierit în perioada 1975-2014, întrucât familia, rudele şi prietenii nu i-au mai pomenit de când au trecut în lumea veşniciei.
Dr. Ion Trancă, pensionar
