Vestea-trăznet şi de necrezut despre dispariţia fulgerătoare şi prematură a cunoscutului dascăl şi om de cultură Haralambie Bodescu a provocat un şoc dur, aproape de nesuportat. Apoi au urmat tristeţea grea şi întrebările inutile şi fără răspuns. Este posibil ca Domnul Profesor Haralambie Bodescu, poetul talentat, publicistul, criticul literar şi cercetătorul neobosit să nu mai existe decât în memoria celor ce l-au cunoscut şi l-au iubit?
Este posibil ca glasul său plăcut să nu mai fie auzit, iar figura sa distinsă de intelectual rasat să nu mai fie văzută? Este posibil ca nemiloasa Atropos, ursitoarea care tăia firul vieţii, să curme o existenţă atăt de plină de realizări, în culmea desfăşurării ei?
Domnul profesor era un om fericit. Îşi adora familia(de la tatăl nonagenar, soţie, copii, fraţi, nepoţi până la ultimul de câteva luni), era apreciat în nobila sa profesie de cadru didactic, i-au apărut în diferite reviste şi în două volume (Argonaut pe mările de ceară, 2007 şi Insomniile umbrei, 2008) poezii frumoase şi pline de simboluri profunde, publica de câţiva ani două reviste (Tradiţii Bustuchinene şi Freamătul) care s-au bucurat de multă preţuire din partea cititorilor şi a forurilor în drept, i-a apărut de curând cartea ,,Universul imaginar-simbolic al folclorului din zona Amaradiei de sus” care a fost lansată cu mult succes la Bustuchin, la Târgu-Cărbuneşti şi la Târgu-Jiu şi urma să fie lansată la Hurezani şi la Bucureşti în cadrul ,,Ligii culturale Fiii Gorjului”. A fost unul dintre iniţiatorii şi organizatorii ,,Festivalului de Folclor Iustina Băluţeanu” din comuna Bustuchin, judeţul Gorj. Era şi bun gospodar, constituind exemplu pentru concetăţeni; era foarte bucuros de recoltele foarte bogate din acest an.
Dintre multele sale poezii, pline de semnificaţie, sunt două care atrag în mod deosebit atenţia:
CĂLĂTORIE
Am plecat la drum
În toate părţile deodată
Doamne, fereşte-mă, Doamne
de labirintul tăcerii,
de lacrima speranţei!…
Am plecat la drum
cu traista
în inimă,
nu în spinare,
Şi părinţii mi-au pus în ea de toate:
sentimente, iluzii, decepţii, victorii,
înfrângeri, păcate
şi tot ce-i trebuie călătorului
până ajunge în strada Abisului,
numărul zero,
acolo unde Dumnezeu a pus un semafor
de trecere în alt tărâm…
ACORD FINAL
Când umbra-mi se va scurge în pământ
Poate o floare fi-va mărturie
Că frumuseţea din cuvânt
Păstrează-n ea aroma sidefie,
Sentimentala trecere prin vămi
A bardului ce-am fost cândva.
Acum, când sunt scăpat de răni,
Rămân în amintirea ta.
Să fi înţeles poetul, în adâncul sufletului, că Fatum nu îngăduie ca orice să fie desăvârşit în această lume?..
Dumnezeu să-l odihnească!
Despina Tudor (Băluţeanu), Bucureşti
