Ab initio, regret profund plecarea atât de repede a ILUSTRULUI PROFESOR de LIMBA LATINĂ. L-am preţuit pentru cultura imensă pe care a avut mare grijă să ne-o sădească în anii de liceu. I-am admirat curajul cu care a înfruntat nemiloasa-i boală şi m-am înclinat cu profund respect în faţa Maiestăţii Sale, atunci când L-am văzut pe stradă.
Îi datoresc mult pentru că mi-a insuflat dragostea în studiul limbii latine şi al literaturii universale. Eminentul profesor ION GHINOIU, deşi plecat dintre noi, rămâne nemuritor în minţile şi inimile celor care L-au apreciat cu adevărat. L-am întâlnit într-o frumoasă dimineaţă de 1oct. şi am avut marea plăcere să depănăm scurte amintiri de odinioară. Căutam nişte medicamente şi Domnia Sa m-a trimis să mă ajute Doamna Ghinoiu. N-am găsit-o, m-a servit colega Doamnei,dar dincolo de asta m-a impresionat grija pe care mi-a purtat-o.
Am uitat însă un amănunt atât de însemnat pentru mine. La despărţire, s-a ridicat de pe bancă şi mi-a spus cu voce puternică şi arzândă:” Făgaş, nu uita că există un Dumnezeu!”.Am plecat, nu înainte de a-I ura sănătate şi m-au urmărit mereu ipostaza ,gestul şi tonul cu care mi-a rostit acele apocaliptice cuvinte. Cu atât mai mult, cu cât am auzit, la doar câteva zile, că Dl.Prof.Ion Ghinoiu a fost condus pe ultimul drum.
Profund îndurerat că n-am ştiut şi că nu I-am fost aproape la acel ceas de despărţire, am înţeles acum tâlcul acelor cuvinte. Ar fi vrut să spună, poate, „ Acta est fabula” sau „ Adio, nu ne mai vedem!”.Sau poate că a vrut să repete cuvintele marelui profet Iezechiel:” Dixi et salvavi animam meam!”.
Pentru că s-a grăbit să ne părăsească şi că „ Sic erat in fatis”, nu-mi rămâne decât să aprind o lumânare şi să-i spun în limba pe care a iubit-o atât de mult „ Requiescat in pace!”.
Prof. Ion Făgaş
