Ce repede trece timpul. S-a scurs un an de zile de când poeta Maria Luminiţa Berculescu a fost chemată la Domnul, la numai 54 de ani. Şi nu este tristeţe mai mare ca părinţii să-şi vadă unicul urmaş plecat mult prea devreme dintre cei vii, lăsându-i singuri şi neconsolaţi.
Sâmbăta ce trecu, părinţii şi numeroşii ei prieteni din Peştişani au participat la o slujbă de pomenire a celei care a fost nefericita Luminiţa Berculescu, suferindă o viaţă şi logodită doar cu poezia, scrisul şi faptele bune.
Mi-aduc aminte că o întâlnisem cu vreo trei săptămâni înainte de sfârşitu-i fulgerător. Deborda de veselie, ceea ce era o stare destul de rară în lunga-i suferinţă. Îmi spusese că mai vrea să publice o carte. Din anul 2009, de când i-am citit primele versuri, mi-am dat seama de talentu-i nescos la iveală decât prin vreo publicaţie literară şi adolescentină din perioada liceului făcut la Mangalia, pe unde destinul i-a dus părinţii ca ingineri agronomi.
Am publicat-o în Gorjeanul, iar poetul, criticul literar şi universitarul Ion Popescu-Brădiceni a vrut s-o cunoască, la fel ca şi scriitorul Dr. Ion Mocioi ce s-a învrednicit să-i strângă unele scrieri între coperţile volumului „Eterna zbatere”, publicat la Editura „Academica Brâncuşi”, Târgu Jiu, în anul 2012.
Anterior, îi luasem o agendă plină cu poeme şi i-am dat-o să le citească altui poet, prozator şi publicist generos Ion Căpruciu. Care mi-a zis: „Măi Ioane, ştii că-i talentată?” Da, şi de aceea vă rog să-i scrieţi o postfaţă pentru prima ei carte. Care-a rămas în biblioteci şi pe la iubitorii de poezie adevărată ca singurul copil al Luminiţei Berculescu. Lectorii cărţii sunt: Ion Mocioi, Ion Căpruciu, Ion Predoşanu.
Aranjarea pe capitole şi îngrijirea cărţii, editată cu sprijinul generosului sponsor Obştea Constantin Brâncuşi Peştişani, director ec. Ion Poenaru, i-a revenit ca trudă editorială scriitorului Ion Mocioi. Care-a structurat cuprinsul în trei capitole I – Poezii; II – Eseuri, reflecţii, proză scurtă şi III – Panseuri.
Fie-ne permis a cita din Postfaţa semnată de Ion Căpruciu:
„Azi, când tot mai puţini sunt cititorii de poezie, îmi face o mare plăcere să citesc poeziile autoarei Luminiţa Berculescu.
Da, mai sunt şi femei care, păstrând obiceiul altor doamne care au fost, mai scriu poezie. Şi o scriu frumos. Din suflet şi din pasiune. Şi din sentiment. Pentru că propria lor trăire e o poezie.”
Cum despre poezie s-a exprimat un poet – Maestrul Ion Căpruciu -, să amintesc şi subtilitatea din câteva eseuri şi proze cum sunt: Taina nunţii, Goguţă, Piţărăii, Oglinda (şaradă) ori minunata Legenda ciumei. După ce Preotul Parohiei Peştişani – Dumitru Florin Radu a încheiat slujba de pomenire i-a dat cuvântul directorului de marketing al Filialei Craiova a firmei Ford, ing. Gheorghe Nicolcioiu, care-a cerut îngăduinţa părinţilor Luminiţei Berculescu şi a celor prezenţi să citească un poem drag inimii lui, din cartea dăruită de autoare lui şi soţiei sale Steluţa. Pe care-l redăm mai jos.
De-am şti să alegem calea
Speranţa-i o comoară
În sufletul ce vede
O clipă mai departe,
De-am şti să alegem calea
Ce duce spre lumină
Am fi şi regi şi îngeri
Şi-n zarea cea senină
Ne-am pierde printre aştri.
Luminiţa Berculescu
ION PREDOŞANU
