.jpg)
Duminica Rusaliilor sau Duminica Pogorârii Duhului Sfânt, mai este numită şi Duminica Cincizecimii, pentru că acest eveniment a avut loc la cincizeci de zile de la Învierea lui Hristos.
În această zi, după terminarea slujbei religioase, preotul iese cu credincioşii în câmp pentru a sfinţi apa folosită la stropitul semănăturilor, iar oamenii împodobesc mormintele cu flori şi frunze verzi. În ajunul sărbătorii de Rusalii, creştinii au făcut parastase şi pomeni la capul celor decedaţi. Catedrala din centrul oraşului Târgu-Jiu a fost neîncăpătoare, în zilele de Rusalii, pentru credincioşii care au venit să se aplece în faţa altarului. S-au rugat pentru bunăstarea lor, pentru sănătate şi au luat din crengile de tei şi de nuc puse special pentru eveniment. Dar puţini dintre ei au ştiut semnificaţia crengilor pe care le-au dus acasă. În credinţa populară, ele simbolizează limbile de foc ale Sfântului Duh, care s-au pogorât deasupra apostolilor, care au început să vorbească toate limbile pământului. Peste vară, aceste crenguţe ar trebui să apare casele de grindină şi furtuni. „Nu ştiu care este semnificaţia frunzelor. Dar în fiecare an am luat, şi de alte sărbători se mai dau de la biserică crenguţe”, a spus Nuţa. Se mai spune că în această zi abundă obiceiurile legate de cultul morţilor, deoarece se credea că sufletele morţilor se ospătau acum, în zborul lor către cer. Se credea că, în drumul către cer, sufletele morţilor se puteau rătăci şi rămâne pe pământ, transformându-se în strigoi ce provocau neajunsuri oamenilor şi animalelor. De aceea în ziua de Ispas se practică, şi astăzi, ritualuri de apărare: sunt culese şi sfinţite plante despre care se crede ca au proprietăţi apotropaice (leuştean, alun, paltin); oamenii şi animalele se ating cu ramuri de leuştean; femeile şi fetele se încing peste brâu cu ramuri de leuştean; abundă pomenile pentru morţi.
Moşii de vară
În sâmbăta dinaintea Rusaliilor, se ţin Moşii de vară, acesta fiind unul dintre cele mai importante momente ale cultului morţilor. Înainte se credea că sufletele morţilor, după ce au părăsit mormintele În Joia Mare şi au zburat slobode timp de 50 de zile, se întorc în lumea subterană în sâmbăta Rusaliilor. Pentru ca această reîntoarcere să se desfăşoare fără incidente, oamenii săvârşeau ritualuri de înduplecare şi de îmbunare a spiritelor morţilor: împodobeau gospodăriile şi mormintele cu ramuri de tei şi făceau pomeni fastuoase, practici ce s-au păstrat până astăzi în unele sate din Gorj. De Rusalii se dau de pomană vase de lut sau de porţelan, căni, străchini şi vase de lemn, împodobite cu flori şi umplute cu lapte, vin sau apă. În unele zone din judeţul nostru Moşii de vară încep încă în dimineaţa sâmbetei de Rusalii, când pomenile amintite mai sus se trimit pe la casele vecinilor. Dar ritualul de pomenire are loc mai ales în cimitire, unde mormintele sunt curăţate şi împodobite din timp iar lumânările ard întreaga perioadă în care se desfăşoară ceremonialul de pomenire. Împăcarea sufletelor morţilor şi întoarcerea lor fără incidente în morminte depinde de bogăţia ofrandelor (pomenilor) şi de respectarea ritualului. În aceste zile, la porţile cimitirelor, se întind mese pline cu colaci şi sticle de vin şi au loc slujbe de pomenire, oficiate de preotul din fiecare sat din Gorj, după care acesta parcurge întregul cimitir pentru a sfinţi fiecare mormânt. După încheierea ceremonialului, sătenii îşi dăruiesc unii altora ofrandele sfinţite de către preot sau le împart săracilor.
Obiceiuri şi tradiţii de Rusalii
În mitologia românească, Rusaliile sunt considerate femei fabuloase din categoria Ielelor, fiicele lui Rusalim Împărat. Nu se cunoaşte originea acestui mit, “iele“ nefiind un nume, ci pronumele personal feminin “ele“, rostit popular. Acest mit a fost suprapus ulterior peste sărbătoarea creştină post pascală a Cincizecimii şi devenită Duminica Rusaliilor. Bătrânii din Gorj spun că cei care nu ţin sărbătoarea de Rusalii vor fi pedepsiţi de Iele. Acestea le vor lua minţile sau îi vor schilodi. Aceste Rusalii, cunoscute în mitologie sub denumirea de “Iele”, sunt făpturi fabuloase, înzestrate cu puteri magice, de seducţie, care stau în văzduh, munţi, peşteri, păduri şi pe malul apelor. Pe timpul nopţii, mai spun bătrânii, în lumina lunii, Rusaliile se scaldă goale în izvoare, despletite şi dezlănţuite. Sunt temute mai ales dansurile Ielelor şi din vremuri îndepărtate se cunoaşte că dansul lor este numit Hora Ielelor, ele adorând să danseze, dansul lor fiind unul magic, bogat în taine şi simboluri de neînţeles pentru muritori. Ielele nu fac rău celor care le evită, ele devin rele numai dacă sunt provocate sau dacă dansul lor este privit. Atunci se spune că se răzbună pe “vinovat” luându-i minţile definitiv. Ele, Rusaliile, pedepsesc şi pe aceia care lucrează în aceasta zi considerată a dansului lor, şi nu o preţuiesc şi sărbătoresc cum se cuvine.
Ana-Maria Catalinoiu
