Deşi citatul de mai sus se presupune că ar fi fost rostit de primul ministru al Marii Britanii Sir Winston Churchill, nici asta nu-i sigur. Există şi alte definiţii, dar nu le trecem şi pe altele în revistă, chiar dacă un aforism definitoriu aparţinând lui Democrit ar fi de citat.
Sigur este că originea democraţiei se pierde în negura timpului, iar originea greacă a cuvântului o poate plasa fără risc de greşeală în Grecia antică. De atunci a tot fost perfecţionată, încât a ajuns la surogatul din zilele noastre. Sau din zilele Băsescului. Acest om politic ce se crede Zeus, când, de fapt, se comportă ca un veritabil Generalisim.
Ar rămâne de luat în seamă o declaraţie de ieri a Excelenţei Sale Mark Gitenstein, Ambasadorul SUA la Bucureşti. După opinia Domniei Sale, în primii zece ani după Revoluţia din România au existat schimbări, iar ceea ce nu funcţionează nici acum sunt sistemul sanitar, sistemul de educaţie public şi unele instituţii. Evident, diplomat de carieră fiind, Mark Gitenstein s-a ferit să numească acele instituţii care încă n-ar funcţiona cum trebuie într-o democraţie. Nu ne ocupăm cu cititul printre rânduri ale unei declaraţii oficiale. Cu riscul de a ocupa spaţiu tipografic, vom relua mot a mot cele spuse de Excelenţa Sa, Ambasadorul Mark Gitenstein: “Revoluţia a avut loc cu 20 de ani în urmă. Părerea mea umilă şi personală este că mai nimic nu s-a schimbat cel puţin zece ani”.
Ne-am liniştit. Înseamnă că nu-i poziţia Statelor Unite ale Americii. Dar, oricum, este o părere de luat în seamă. Fiind mult mai serioasă şi avizată, nefăcând parte dintre acelea în care ba suntem anunţaţi că am ieşit din criză, ba după cum se vede, ne afundăm tot mai tare în ea. Acelaşi ins susţine că aşa-i în democraţie! Care-o fi aceea? Nu ştim.
Între timp, aflăm că excelentul jurnalist Cătălin Tolontan, care nu se potoleşte şi are un pronunţat apetit şi pentru fenomenul politic de la noi, scrie pe bloogul său personal ceva de genul următor: “Sunt urmărit de două maşini, de două săptămâni!” Numai autocenzura, probabil, îl determină să se exprime doar pe bloog-ul personal. Nu-i exclus ca instituţiile la care se referă Ambasadorul SUA la Bucureşti să cunoască rostul acelor două maşini şi cui aparţin ele!
Oricum, serviciile secrete nu au dispărut. Ba chiar au luat amploare şi Democraţia de care ne vorbeşte preşedintele Traian Băsescu să fie o glumă sinistră. Şi aşa, cel ce se crede Zeus a iniţiat şi aprobat prin CSAT un proiect de lege privind Strategia Naţională de Apărare, trecut prin Comisiile juridice ale celor două camere ale Parlamentului, păstrat cu articolele ce permit ascultarea convorbirilor jurnaliştilor, percheziţia la domiciliu şi la locul de muncă a celor care robotesc în mass-media şi, de ce nu, chiar arestarea lor. Ce-a făcut rău Cătălin Tolontan? Multe, în viziunea lui Zeus. Am aminti că luându-le interviuri candidaţilor la preşedinţie Mircea Geoană şi Traian Băsescu, între cele două tururi de scrutin din decembrie trecut, a devoalat cum trebuia să procedeze candidatul Geoană la întrebarea preşedintelui în funcţie la acea vreme, Comandantul Suprem al ţării şi al Serviciilor, care-l informaseră. Staff-ul său de campanie american îl sfătuise pe Mircea Geoană ce să răspundă şi cum să se comporte la întrebarea “Ce-ai căutat la Vântu?” Tolontan a scris pe ediţia on-line a GSP că Mircea Geoană ar fi fost îndemnat să se apropie de Generalisimul Traian Băsescu, să-l bată pe umăr şi să-l întrebe: “Domnule Băsescu, tot securest ai rămas?” Mircea Geoană n-a făcut-o. Prietenii ştiu de ce! Înţeleagă cine şi ce vrea. Poate aici este cheia celor două maşini care-l urmnăresc pe bunul cetăţean şi român Cătălin Tolontan!
Am scris toate acestea în 15 septembrie 2010, Ziua Internaţională a Democraţiei. Zi decisă a fi numită şi sărbătorită astfel de către Adunarea generală a ONU, exact cu trei ani în urmă, la propunerea Quatarului. Ne-am liniştit. MAE român a organizat, ieri, un simpozion pe tema: “Democraţia – un proiect pentru secolul XXI, perspectivă şi comparaţie între Europa de Est şi America Latină.”
Cum s-ar zice, mai avem mult până departe!
Ion Predoşanu
