Înaltul titlu academic DHC, acordat actorului şi regizorului Ion Caramitru

În cadrul select al Conferinței științifice: «1989. România, între revoluție și lovitură de stat», din 18 decembrie 2017, la sediul Universităţii «Constantin Brâncuşi» din Târgu-Jiu, Campusul Studenţesc «Debarcader», în aceeaşi Sală «Horaţiu Mălăele», în cadrul şedinţei festive a Senatului, a avut loc decernarea înaltului titlu academic de «Doctor Honoris Causa» domnului Ion Caramitru, actor român de teatru și film, regizor și figură politică importantă, fost ministru al Culturii între anii 1996 și 2000, în cabinetul Victor Ciorbea. Au fost prezenţi la festivitate şi reprezentanţi ai administraţiei publice locale şi judeţene: d-l Marcel Romanescu, Primarul Municipiului Târgu-Jiu, d-l Cosmin Popescu, Preşedintele Consiliului judeţean Gorj, domnii prof. dr. Gheorghe Nichifor şi Nicolae Muja, vicepreşedinţi ai Consiliului Judeţean şi d-l Sorin Arjoca, subprefect al Judeţului Gorj.

“Recursul lui Ion Caramitru la memorie nu este unul reactiv, ci un model de cultivare a binelui în cetate”
Cunoscutul actor şi regizor care a onorat cu prezenţa sa manifestările organizate la Târgu-Jiu, s-a născut în anul 1942, la Bucureşti, e căsătorit cu actrița Micaela Caracaș și are trei băieți: Ștefan, Andrei și Matei Caramitru. Distinsa personalitate îndeplineşte funcţia de președinte al UNITER, din 1990, și începând cu anul 2005 este directorul Teatrului Național din București. În Laudatio Ion Caramitru, prezentat de către d-l prof. univ. dr. Adrian Gorun, preşedintele Senatului UCB Târgu-Jiu, a început prin a spune: “Ion Horia Leonida Caramitru s-a născut la 9 martie 1942 în București, într-o familie aromână, din părinții Aristide și Maria. Bunicul lui din partea mamei a fost printre primii învățători de limbă română pe care statul român i-a încurajat să-și exercite profesia în Cadrilater, în perioada în care Cadrilaterul era teritoriu românesc. Familia se stabilise imediat după anul 1925 la Bazargic, prin permisiunea autorităților vremii, care au acceptat colonizarea zonei cu aromânii veniți din vechea Macedonie, îndeosebi după ce de-al doilea Război Balcanic, când partea în care locuiau ei a intrat în componența Greciei. Tratamentul agresiv la care au fost supuși de către autoritățile locale grecești i-a determinat pe aromâni să-și părăsească întreaga agoniseală…Au stat acolo 15 ani, după ce își lăsaseră toată averea în Grecia. S-au restabilit din punct de vedere financiar, au devenit oameni înstăriți, își găsiseră rostul…După ieşirea Cadrilaterului din componența statului român, în 1940, părinții și sora lui Ion Caramitru au ajuns la București, unde au pornit, din nou, de la capăt. Un început aproape perpetuu, ce și-a pus profund amprenta asupra tinereții viitorului actor. Un început care conținea, invariabil, fragmentele aleatoriului plin de dramatism ale vremurilor tulburi”, a menţionat domnul Adrian Gorun, după care a adăugat faptul că Ion Caramitru a reușit să depășească rând pe rând marile provocări ale vieţii sale: “Suplinind disconfortul afectiv generat de potentații vremii, printr-un echilibru sufletesc și intelectual pe care i l-au oferit părinții, prietenii, cărțile citite, spectacolele vizionate și sportul de performanță. Printre profesorii din gimnaziu și liceu a întâlnit și caractere, dar și oameni care au coborât menirea dascălului la rangul desuet al misiei activistului anost. Importantă rămâne prețuirea pe care Ion Caramitru o dă memoriei, această axă a identității, cum ne-o spune Matei Călinescu, această calitate în ascendență care «te face să te simți în siguranță», antidotul la uitarea învăluită în umbrele vulnerabilității, cum apreciază George Banu. Recursul lui Ion Caramitru la memorie nu este unul reactiv, concentrat în actualizarea constantă a rememorării memoriei răului, ci unul ce îndeamnă la acceptarea și interiorizarea ispitei binelui, nu este un răspuns minimalizat prin răul banal și răul radical, ci un model de cultivare a binelui în cetate spre a veghea la identitatea noastră…Este o mare onoare pentru cel ce vă prezintă Laudatio, pentru întreaga noastră comunitate universitară, să îl avem azi, aici, pe genialul Ion Caramitru. Prin spiritul său amplu și profund structurat în opera pe care ne-o dăruiește, ne-a făcut să înțelegem esența nepieritoare a artei – aceea că ea este ctitorie a ființei împlinite cu ajutorul cuvântului și voinței lui Dumnezeu. Ne-a făcut să înțelegem că arta nu este doar o podoabă care însoțește ființarea noastră, nu este doar o exaltare temporară și, cu atât mai puțin, o înflăcărare și o petrecere oarecare. Arta este temeiul purtător al Istoriei și de aceea, nu este un simplu fenomen al culturii, ci sufletul culturii…
Întrunit în ședință festivă, Senatul Universității «Constantin Brâncuşi» din Târgu-Jiu săvârșește azi, 18 decembrie 2017, un act de mare încărcătură valorică, prin care îl așează pe marele actor și regizor Ion Caramitru la locul ce i se cuvine, în avangarda galeriei înaltelor personalități ale mediului nostru universitar. Îi urăm, bun venit în comunitatea academică născută sub patronajul spiritual al genialului Constantin Brâncuși, asigurându-l de întreaga prețuire! Fie ca în orice operă a sa, prin care expune câte o lume, să răsfrângă strălucirea sa asupra noastră, luminându-ne calea spre universul nemărginit al artei”, a spus preşedintele Senatului UCB, domnul Adrian Gorun!

“Sunt copleşit de atenţia dumneavoastră şi de prezentarea pe care mi-a făcut-o domnul Gorun şi mi-e ruşine să cred că e adevărată”
În cuvântul său de răspuns, domnul Ion Caramitru a mărturisit cu emoţie că se simte onorat de distincţia primită: “Nimic nu întrece emoţia pe care o simt acum! Este un moment unic în viaţa unui om. Am 75 de ani şi mă simt dator să vă spun că evenimentele importante pe care le-am petrecut şi lucrurile importante pe care le-am făcut şi care au fost apreciate, nu se compară cu emoţiile de acum. (…) Sunt copleşit de atenţia dumneavoastră şi de prezentarea pe care mi-a făcut-o domnul Gorun şi mi-e ruşine să cred că e adevărată! Este mai mult decât orice decoraţie sau oricare recunoaştere directă a unei activităţi pe care cineva o face. Sunt copleşit de atenţia dumneavoastră! Vă mulţumesc!”, după care domnia sa a remarcat faptul că: “Suntem într-o conjunctură a unui destin neîmplinit, ne aflăm la peste 25 de ani în care vesela şi trista ţară românească este graniţa de est a latinităţii. Dintre toţi vecinii, cel mai mult ne iubeşte Marea Neagră!…Ieşind în stradă, în 1989, nu am dorit numai eliminarea comunismului, ci, să şi revenim la normalitate. Am ajuns la un soi de «intimidate senzuală» cu acest «instrument» care este limba! Prin cultivarea limbii, ajungem la noi înşine! De aceea, limba ascunde şi lucruri care nu pot fi rostite! Trebuie s-o gândim, nu neapărat s-o rostim” a sintetizat Ion Caramitru, după care a detaliat minunatele sale gânduri despre Mihai Eminescu, cel care a fost, printre altele şi “un ziarist al prefacerilor societăţii româneşti în căutare de sine”!

“Brâncuşi a dorit ca această operă să fie un organism viu, supus trecerii vremii”
La ceasul binecuvântat al mărturisirilor de suflet, domnul Ion Caramitru a spus în încheiere: “Ce m-a legat de Gorj? Am venit la minister (Ministerul Culturii n.n.), când Coloana era demontată cu aprobări «înalte» şi mi s-a spus că părţi din ea trebuie înlocuite, fiindcă este o capodoperă a culturii universale care trebuie restaurată, iar din cele patru elemente: fundaţia, stâlpul, formele (romburile) şi metalizarea, trei trebuie înlocuite! M-am opus acestei încercări, pentru că Brâncuşi a dorit ca această operă să fie un organism viu, supus trecerii vremii. Coloana să trăiască împreună cu natura! Ceea ce aveţi acum la Târgu-Jiu este originalul brâncuşian! Personal, cred în semnele cereşti” a concluzionat vorbitorul, iar toate aceste destăinuiri confirmă cu prisosinţă că înaltul titlu academic DHC, acordat actorului şi regizorului Ion Caramitru, a fost o certificare a semnelor cereşti şi un prilej de a ne regăsi pe noi înşine!
Profesor, Vasile GOGONEA

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here