La mai toate alegerile pentru Preşedinţia României, şi în 1990, şi în 1992, 1996, 2000 şi 2004, scrutinul prezidenţial a numărat şi candidaţi independenţi. Chiar şi la alegerile din 2009, se înscrisese candidatul independent Radu Duda, cu care mi-am încrucişat paşii pe strada Victoriei din Târgu-Jiu.
Puţin stingher, Radu Duda făcea impresia unui om preocupat de imaginea sa, dar şi de relaţiile cu cei întâlniţi.
Mă rog, şi Nati Meir se cheamă că ar fi tot candidat independent. Ce-o vrea el şi pentru ce candidează sunt nişte chestiuni cam absconse. Se zicea, prin decembrie 2004, când reuşise să intre ca deputat în Parlamentul României, din partea judeţului Tulcea şi a PRM, că ar fi fost reţinut pe aeroportul din Tel Aviv, în Israel, ţara lui de adopţie, pentru nişte sume neplătite. Cu relaţiile internaţionale pe care presupune că le are, ba că ar fi moştenitorul unei imense averi, nici nu mai ştii ce să mai crezi.
Pe 5 octombrie, adică luni, la început de săptămână, ca să-i meargă bine, în timpul grevei bugetarilor, s-a mai lansat cu imens succes mediatic încă un candidat independent, în persoana primarului general al Bucureştilor, Sorin Oprescu. Multe sunt dezinformările cu privire la cine i-ar fi sugerat un asemenea demers. Inclusiv, s-a afirmat că ar fi sprijinit de Traian Băsescu spre a lua din voturile candidatului PSD, Mircea Geoană. Nu există date întru susţinerea unei atari inepţii. Mai ales că Sorin Oprescu nu se are bine nici cu Traian Băsescu, pe care l-a înfruntat la alegerile locale din anul 2000 pentru Primăria generală a capitalei. E adevărat că şi cu Mircea Geoană se are precum câinele şi pisica. Sorin Oprescu îndrăznise să candideze la şefia social-democraţilor atunci când s-a retras preşedintele fondator Ion Iliescu, actului preşedinte de onoare.
Prin primăvara anului trecut, mă aflam la Clinceni, o comună la margine de Bucureşti. Sunat de amicul conf.univ.dr. Dan Mihai Păunescu şi întrebat dacă doresc să fiu pe lista de susţinători ai independentului Sorin Oprescu pentru primăria generală a capitalei, am fost de acord. Cu mult aplomb şi chiar dacă lupta cu contracandidaţi grei: Cristian Diaconescu de la PSD şi Vasile Blaga (PD-L), doctorul chirurg s-a dezlănţuit contra lui Vasile Blaga şi l-a doborât în turul doi.
Televiziunile şi presa scrisă i-au acordat atenţia cuvenită unui candidat cu reale şanse de a lupta să scape ţara de marasmul în care-a intrat sub teroarea regimului Băsescu şi, mai nou, a ţuţărului acestuia, Boc al II-lea. Cu o lansare extrem de interesantă, cu siguranţă că Sorin Oprescu nu le ia din şanse mai vechilor candidaţi de partid, dar va reuşi să diminueze intenţiile lui Zeus de a izbuti să câştige un nou mandat din turul întâi, de data asta. Susţinut de maşinăria Guvern – PD-L, ca partid stat. Iar de va ajunge în turul doi, Sorin Oprescu se va putea lupta corect fie cu Mircea Geoană, fie cu Crin Antonescu. Veşnicul candidat infatuat Corneliu Vadim Tudor încă nu a intrat în luptă şi chiar dacă o va face, discursul extremist nu mai prinde la români.
N-am fi gorjeni adevăraţi dacă n-am aminti şi de un candidat de-al nostru la preşedinţie, Constantin Ninel Potârcă, preşedinte al Patronatului Oamenilor de Afaceri Romi. Din păcate, independentul Potârcă a fost audiat recent la Biroul Teritorial din Târgu-Jiu al Direcţiei Naţionale Anticorupţie. În contul lui se reţine o evaziune fiscală de vreun milion de euro. Evident, Constantin Ninel Potârcă se declară nevinovat. Numai că lui nu i s-a început urmărirea penală pentru că ar fi, vezi Doamne, un pericol pentru Traian Băsescu. Ci, pur şi simplu, ca unuia certat cu legea.
Ion PREDOŞANU
