Cum să nu-ţi doreşti o carte premiată la un festival de umor, la care preşedintele Juriului naţional a fost însuşi clujeanul Cornel Udrea, cel mai valoros umorist contemporan. Povestea acestui premiu e simplă. Şi a făcut-o publică scriitorul Ion Cepoi, moderatorul Galei Laureaţilor, la Căminul Cultural Bâlta, comuna Runcu. Se pomenise la birou cu un om ce s-a prezentat simplu- Radu Danielescu, i-a dăruit volumul dar şi două piese de teatru. Din care cel puţin una dintre ele are şanse reale de a intra curând în repertoriul Teatrului Dramatic „Elvira Godeanu” Târgu Jiu.
Apărută în colecţia „Autori români” a Editurii VREMEA, Bucureşti – 2012, cartea de faţă se citeşte cu mare plăcere. În plus, beneficiază şi de excelente ilustraţii semnate de Kosti Bugean. Dacă ar fi să-l citez pe prefaţatorul Petre Rău, unul care-l ştie bine pe autorul „Cunoscut deja cititorilor români ca autor al unor apreciate schiţe umoristice apărute în antologia „Noaptea curcubeielor lungi (ASPRA 2010), Radu Danielescu îşi confirmă în volumul de faţă vocaţia de umorist. Om al legii, dublat de un scriitor cu verb precis şi răios, Radu Danielescu poate fi considerat un urmaş al lui Tudor Muşatescu, un observator cu privire trează al teatrului social, pe cât de comic, pe atât de dramatic. Umorul său de calitate, îmbrăcat expresiv în haina cuvintelor, atinge ca un bici buruienile realităţilor zilelor noastre.”
Apoi, mai la vale, invocând numele unui clasic al umorului şi comediei – Conu Iancu, prefaţatorul mai spune: „Iar în vremurile noastre, în care moravurile cunosc o disoluţie ce ne aminteşte de binecuvântatele vremuri ale lui Caragiale, ce poate fi mai plăcut şi mai util decât să citeşti o carte care contribuie la sancţionarea şi corectarea lor?”
Acum, eu recunosc talentul incontestabil al autorului acestor schiţe demne de citit şi de recitit – mai ales aceea care dă titlul volumului – numai că, din păcate, critica de întâmpinare practicată de prefaţator nu este sigur că-l va ajuta prea mult pe Radu Danielescu.
În primul rând, distanţa de la domnia sa la fineţurile, umorul şi aforismele lui Tudor Muşatescu – că despre apropierea ca autor dramatic n-am cum să mă pronunţ şi merg pe mâna ex-secretarului literar al teatrului târgujian, scriitorul Ion Cepoi. Totuşi, prea multele laude pot face mai mult rău decât bine. Ca să fiu mai scurt, Radu Danielescu are ştiinţa scriiturii şi are chiar talent. Numai că, schiţele sale au alte valenţe. Nu neapărat umoristice, ci satirice. El este mult prea elegant şi e dominat, din păcate, de o autocenzură specifică, probabil, oamenilor legii.
Şi cum are talent, i-aş propune să-şi dea frâu liber imaginaţiei. Că are cu carul. Şi aşa, schiţele au avantajul că sunt operă de ficţiune. Fără a-i face vreun rău profesiei. Puţină detaşare de spiritul legii, o apropiere de viaţă de comicul de situaţie ori de comicul de limbaj nu i-ar strica deloc.
Repet, onul are talent. Sper să nu mi-o ia în nume de rău şi să fie mai îndrăzneţ. Îl aşteptăm cu noi schiţe – de data aceasta chiar umoristice – şi putem pune pariu că nu va pierde. Va avea de câştigat. Un număr mai mare de cititori şi, su siguranţă, o binemeritată glorie de umorist. Pur şi simplu. Pentru că poate. Asemănarea viitorului volum cu cel actual va fi doar în numele autorului şi în faptul că şi acela va lua un premiu.
Îi dorim succes scriitorului Radu Danielescu şi abia aşteptăm să citim noile creaţii.
N. ROŞCA
