Ani de zile, nimeni nu a făcut nimic – şi aici mă refer la Primăria ce avea până-n 89 vreo 7 oameni mari şi laţi, iar acum vreo 3o-40 – pentru amărâţii din Seuca. Un sat uitat de lume şi de autorităţile locale, aflat la 9 km de centru, fără drumuri, fără apă potabilă – cea din fântâni fiind tulbure şi sălcie, rămas şi fără şcoală primară, fără telefonie fixă. Satul va fi părăsit, prin îmbătrânirea locuitorilor şi mutarea la Hobiţa, Peştişani ori Târgu-Jiu, unde există o stradă numai cu săucani!
Ideea unui consilier
Devenit preşedinte de şedinţă, consilierul local Constantin Fuiorea(PRM) le-a propus colegilor să bată satele componente ale comunei. N-a avut de lucru, veţi spune. Ei bine, însoţit de cei de la USL, a ajuns într-o duminică şi 
pe acolo. Pe unde nu ajunge picior de primar, iar consilierii abia anul acesta. S-au strâns în jurul lor vreo 50 de săucani curioşi să-i vadă pe aleşii locali. Că de pe vremea învăţătorului pensionar nea Gicu Brânzan, şi director de Şcoală primară între anii 1953-1996, ei n-au mai avut consilier de la ei din sat. Într-o perioadă – anii 2004-2008 – l-au trimis pe Vasile Brânzan, un tânăr pensionar să-i reprezinte ca observator în CL. Ca delegat sătesc. Unul fără drept de vot, care a renunţat mai apoi, fiind plictisit de balivernele CL din acea vreme şi de gogoşile primarului Florin Pavel. În care a crezut şi mai crede, deşi săracul este la răcoare. Iar nea Vasile nu pricepe de ce. I se părea om ca lumea. După ce aleşii locali au văzut cum stă treaba cu drumurile şi-au adus aminte că 
angajaţii de la SC “UTIL-BONUS” SRL nu-şi primesc lefurile, firma fiind falimentară. Iar CL-urile precedente ofereau lucrările la alte firme. Ce şi-au zis ei? Hai să reparăm acum, cât mai permite timpul, măcar o parte din drumurile degradate.
Soare cu dinţi, dar meşteri la de toate
Din vară, SC „UTIL- BONUS” SRL are un nou administrator. Pe juristul Silvestru Tivig, un neastâmpărat şi dificil conducător. Îi punea şi îi pune pe toţi la treabă. Cu bai puţini sau deloc, tânărul Silvestru a reparat ceva motoare la tractoare şi utilaje, iar cu lefurile abia acum e la zi. Firma fiind, cum spuneam, falimentară. Mai ales că, pe vremea primarului Florin Pavel, angajaţii amenajau, de-o pildă, islazul din Boroşteni, iar un amic de-al primarului încasa, prin firma lui, cam 900 de milioane de-a moaca. Treaba au început-o de luni şi ar mai avea de lucru o lună de zile. Dacă timpul le-ar permite. Ieri, pe un soare cu dinţi, se decolmatau rigolele colmatate cu frunze şi pământ. Se raşchetau drumurile cu un tractor cu greder şi un altul cu excavator, toate utilajele fiind „preistorice”. Săucanii au şi ei partea lor de vină, deşi cum spunea, majoritatea sunt bătrâni. Ei bine, viile şi le muncesc, dar rugii, mărăcinii şi crengile copacilor ce acoperă drumul nu le-a curăţat nimeni de ani de zile. Prea se aşteaptă – sper să mă ierte ori să mă-nţeleagă – ca toate treburile, inclusiv cele din faţa casei, să fie executate de Primărie!
Coşciugele, maşinile de pompieri şi salvările excluse! Ca-n Evul Mediu
Dacă alte aşezări sunt normale, Seuca este atipică. Aşezată pe 9 coline, are terenuri în pantă, drumeagurile înguste şi spălate de ploi, iar podeţele sunt distruse încât maşinile de pompieri ori salvările nu au cum să pătrundă. Din pricina podeţelor distruse, pe unele locuri, nici căruţele cu cai nu au cum trece. Iar morţii sunt trecuţi cu sicriele lor peste podeţe, pe braţele „vânjoase” ale bătrânilor satului. De altfel, dacă pe vremea unui primar Goga nu ar fi fost racordaţi la curentul electric, Seuca ar duce o viaţă patriarhală. Ca-n Evul Mediu. Şi aşa, de primăvara până toamna târziu, săucanii îşi duc viaţa la conace, departe de case. Cu oile, ca vacile şi porcii ce trăiesc în deplină libertate. Precum cei sălbatici.
De la administrator la contabilul şef, cu toţii la muncă. Lipsea doar casiera!
Ce să mai vorbim, deocamdată, de asfaltări. Se lucrează cu lopata, târnăcopul, securea şi, unde se poate, cu tractorul şi excavatorul. Pe excavator este Florin Blanovschi, la de toate C. Sprâncenatu, Valeriu Dănescu, Ion Rădulescu, Nelu Crăciunescu, Ion Gavrilescu, iar Gabriel Gavril se afla pe teren la citit apometre. Ca să se poată face şi încasări. Măcar pentru lefuri şi achitarea taxelor şi impozitelor firmei către stat. Aşa cum ne-au spus administratorul Silvestru Tivig şi contabilul şef Costel Hulă, responsabilul cu aprovizionarea cu ulei, benzină pentru „drujba” Makita şi motorină.
Prânzul cu ciopârtani
De ziua Sfinţilor arhangheli Mihail şi Gavril, lucrătorii SC „UTIL-BONUS” SRL amintiţi mai sus şi-au servit prânzul în pădurea Seucii. Culeseseră ciopârtani, un soi de ciuperci comestibile, făcuseră focul şi-i frigeau pe jar. Aşa că, deşi era sărbătoare, ei mâncau un prânz frugal dar de post. Cât despre licori bahice, administratorul Silvestru Tivig le-a interzis. Cum se vede, întâi munca şi numai duminică distracţia. Fuseseră chemaţi să dea o mână de ajutor inclusiv aceia care sunt plătiţi numai cu jumătate de normă, ca şoferi ce ridică lunea şi marţea gunoaiele din satele comunei.
Ion Predoşanu
