De la început, recunoaştem că există voci care contestă eficienţa celor scrise despre isprăvile preotului paroh Marian Paraschiv, de la Hobiţa-Seuca, două biserici din comuna Peştişani. Ca unul care cred în dreptate, voi continua să afirm cele întâmplate în cele două comunităţi. Pentru că merită măcar să se cunoască isprăvile preotului Marian Paraschiv.
Om cu proptele la Protoieria II Gorj, Părinte Protopop Cosmin Bălan, la Primăria Peştişani, primar Florin Pavel şi, nu în ultimul rând, la Mitropolia Olteniei. Dacă va avea şi la Serviciul economic al Inspectoratului Judeţean de Poliţie Gorj, rămâne de văzut. Şi lucrătorul care a primit reclamaţia Col(r) Gheorghe D. Brânzan la IJP Gorj a acţionat, deocamdată, formal şi neprofesionist.
Comoara din Cimitir!
De la adevăratul poliţist pensionat mai ştim că, înainte de Revoluţie, pentru asemenea fapte a mai intrat la apă un preot, vreo trei ani. După ce-a ieşit din închisoare, aceiaşi preoţi cuvioşi de la Mitropolia Oltenia l-au reprimit sub cinul preoţesc! Până aici, nimic nou sub soare! Colonelul Gheorghe D. Brânzan, a cărui mamă a fost umilită, ne-a mai povestit şi alte tărăşenii din spatele uşilor închise. Păstrăm, de asemenea, şi alte reclamaţii la dispoziţia celor interesaţi. Şi care pretind că nu-i dăm voie să se exprime Marelui Maestru al combinaţiilor – părintele paroh Marian Paraschiv. Veţi constata că şi Cimitirul Seuca este o vacă de muls. Fără a fi proprietatea Domniei Sale! Nici măcar familiei sale, ci a comunităţii Seuca.
Reapariţia celui de-al 14-lea scaun tapisat!
Despre concluziile anchetei interne ale Mitropoliei Olteniei vom afla, dacă vom afla, abia peste 30 de zile. Cu amendamentul că Inspectorul preot Adrian Ivan are un bănuit specialist în drept, în persoana preotului Cosmin Nistorescu, un aliat de nădejde al presupusului infractor ce a făcut dispărute nici mai mult nici mai puţin decât 12 icoane vechi!
Iar despre rezultatul descinderii a trei poliţişti – două femei şi un bărbat – de joi, la Biserica din Seuca, în prezenţa preotului paroh Marian Paraschiv nu ştim care-i mersul.
Scaunul readus cu o zi înainte de anunţatul control al părintelui Cosmin Nistorescu şi a Părintelui Protopop Cosmin Bălan, pe 30 septembrie, fusese donat (din totalul de 14!) de către politicianul Dan Ilie Morega şi furat de cineva din preajma celui care are datoria de creştin faţă de Biserică (dacă preotul este adevărat creştin!) „Să nu înstrăineze, nici să folosească spre scopuri străine lucrurile bisericeşti sau averea Bisericii”. La acest capitol de dispariţii – în reclamaţia col(r) Gheorghe D. Brânzan – intrau scaunul tapisat şi cele 12 icoane (nu scaune, ca în celebra satiră “ Douăsprezece scaune” a ruşilor scriitori umorişti-satirici Ilf şi Petrov).
„Dacă nu ai bani de grijanie, pleacă!”, zice Coana preoteasă Paraschiv!
La readucerea scaunului cu pricina participaseră preotul Marian Paraschiv şi preafrumoasa sa soţie, fostă încadrată la SRL-ul soţului, recte Parohia Hobiţa-Seuca, în calitate de femeie de serviciu. Una delicată şi cu ojă la unghiile degetelor de la mânuţele ei fine de mare Coană preoteasă ce este!
Îngrijitoare, care-i adevărat, vindea lumânări şi „grijanii”, cu 50.000 lei vechi bucata, dar nicidecum n-a dat vreodată cu mătura!
Şi apropos de împărtăşania care este fără bani, la orice biserică ortodoxă. Într-o bună zi, Maria Brânzan, femeie la 80 de ani, plecă de-acasă cu numai 5 lei în buzunar. A luat lumânări, de 3 lei, şi s-a dus spre a se griji. Fu oprită din drum de Coana preoteasă: „Un te duci femeie! Grijania costă 5 lei(adică 50.000 de lei, în bani vechi, aşa cum continuă să spună bătrânele satului Seuca). Pleacă acasă, dacă n-ai bani!”
Începu femeia să plângă şi-şi văzu de drum.
Şi acum plânge, oridecâte ori repovesteşte păţania cu Coana preoteasă! Iar fiul său, al doamnei Maria Brânzan este chiar acela care nu se lasă şi a făcut reclamaţiile la Primăria Peştişani(de unde n-a catadicsit să vină decât primarul Florin Pavel, amic cu popa „curatul” şi 
consilierul comunal Constantin Fuiorea, cel dat afară şi din Biserica Hobiţa şi din Biserica Seuca!), la Mitropolia Olteniei şi la Inspectoratul Judeţean de Poliţie Gorj(adică la foştii săi colegi, care-l cocoloşesc, deocamdată, pe preotul paroh Marian Paraschiv!).
Preacuviosul părinte Adrian Ivan ne-nvaţă ce-i cu norocul!
Când a dat presa afară, Părintele preot Inspector Adrian Ivan s-a ofuscat rău de tot. Eu unul, doream să-mi spună măcar cum se numeşte. Că eu mă prezentasem. Ţi-ai găsit! Susţinea că acolo este casa lor, iar eu n-am fost invitat. Mi-a şi zis, de la obraz: „Eu dacă vin la dumneavoastră acasă, neinvitat, ce ziceţi?” Am îngăimat că n-am avut norocul să-l am ca oaspete, dar l-aş primi! Apoi, am încercat să-l lămuresc de faptul că Biserica Seuca este Casa Domnului. Şi nu una a lor. A celor care fac ce vor în spatele uşilor închise! Pornise într-o tiradă, cum că, vezi Doamne, „Norocul este al Diavolului!”
Mulţam, fain. I-am replicat că, în popor, se zice aşa:”Cel mai înţelept cedează. Fără a pretinde că aş fi înţelept, m-am retras politicos. Nici măcar nu i-am mai aşteptat pe cei porniţi împotriva tuturor sătenilor nemulţumiţi de purtarea preotului Marian Paraschiv.
Satana în sutană
Să-i amintesc presupusului slujitor al Domnului, preotul Inspector Adrian Ivan că se află într-o mare eroare. O vorbă populară mai spune că: ”Norocul mai e şi cum şi-l face omul!” O zicere de care ar fi trebuit să ştie. Dacă făcea măcar un liceu ca lumea şi nu o şcoală de popi!
Totuşi, cuvântul „noroc” are o altă origine. Vine din limba arabă şi are mai multe înţelesuri. „Az zahr” se poate traduce şi prin hazard şi prin zar. Într-o altă traducere, la 500 de ani după prima traducere ar însemna joc ori joc de zaruri. Tot Dumnezeu, când este nemulţumit şi vrea să-l certe pe supusul său, ia acest zar şi dă după el. Iar acest zar îi dă ori norocul ori pedeapsa divină. Aşa, de pildă, Mihai Eminescu o numea pe aceasta, adică pe pedeapsa divină, „nenoroc”. Pedeapsa obişnuită mai înseamnă fatalitate ori destin! Acest Dumnezeu nu mai este cel din Vechiul Testament, ci Dumnezeul din Noul Testament, de după Naşterea şi Învierea lui Iisus. Ori omul dacă-l are în mână – adevărul e dublu -, duplicitatea noroc sau pedeapsă, fatalitate sau destin. Te mai las, ca să te corectezi. Jucătorii de zaruri, de poker al vieţii, ştiu prea bine că dacă-ţi iese 6-6, ca lui Marian Paraschiv până acum, înseamnă noroc. Şi-aşa se plânge că nu i-am cerut şi domniei sale un punct de vedere. Cu toate că el şi protejaţii săi din Mitropolia Olteniei nu numai că refuză dialogul, dar el m-a dat afară din Biserica Hobiţa, iar Părintele Inspector Adrian Ivan m-a poftit afară din casa lui la Biserica Seuca. Una a credincioşilor şi Casa Domnului, necum a lor. Deci zarul îţi poate da o nouă şansă – norocul, ori pedeapsa dumnezeiască. Din această ecuaţie, Satana este eliminată. Din păcate, preotului Marian Paraschiv i-au scos în cale norocul cei din Mitropolia Olteniei, din Inspectoratul Judeţean de Poliţie Gorj, că de primarul Florin Pavel şi Primăria din Peştişani, cu excepţia consilierului local Constantin Fuiorea, nici nu se cade să mai amintesc. Interpretarea cu Satana este, sigur, laică, nicidecum religioasă. Iar comportamentul Inspectorului preot Adrian Ivan este, ca şi al preotului paroh la Hobiţa-Seuca, unul inchizitorial. Un subprodus al Evului Mediu târziu, acela de a da afară un om – credincios sau nu – eliminând voia lui Dumnezeu. Ce-i drept, multă vreme, la români, exista denumirea de Scaraoţchi. Care vine de la Iuda Iscarioteanul. Să fie cumva, preotul paroh Marian Paraschiv, ori Preotul inspector Adrian Ivan, sau de ce nu şi Părintele Cosmin Nistorescu, şi el trimisul Mitropoliei Oltenia la Seuca, în două rânduri, aşa ceva. Să aibă ei câte ceva din Scaraoţchi? Mira-m-aş. Dar nici nu-i exclus. L-am uitat pe Părintele Protopop de Gorj Cosmin Bălan. Să se includă cu de la sine putere unde crede? Dacă e convins că crede în ceva!
Ion Predoşanu
