Resfinţirea Catedralei Ortodoxe din municipiul Motru este un eveniment consumat deja. Imaginile surprinse în timpul celor patru ore de ritual creştin pot genera în continuare emoţii.
Preotul Dumitru Ciobotea şi-a legat destinul de construcţia şi devenirea Catedralei Ortodoxe, adunând în jurul său un nucleu de slujitori ai bisericii de mare valoare. Mai are de făcut sonorizarea, un amănunt pe care un grup de consilieri l-a iniţiat în anul 2004. Primarul de atunci a dirijat votul către nealocarea de la buget a celor 3000 de lei necesari cumpărării şi montării întregului sistem. Atunci erau bani şi nu era criză dar politica şi interesele electorale au privat comunitatea de un drept al ei. Puterea nu a ţinut cont de faptul că banii obţinuţi din impozitele şi taxele locale pot fi utilizaţi şi în scopuri nobile, nu numai în chestiuni de faţadă. Preotul Ciobotea are suficientă putere de convingere însă viitorul exerciţiu bugetar este tot unul electoral şi de la biserică nu se prea iau voturi. Trebuie luat în seamă şi omul normal şi cel cu dizabilităţi, şi cel cu mintea întreagă şi cel cu ea fracturată. Nu trebuie însă iertaţi cei care mint, fură şi se bucură de puterea pe 
care au obţinut-o manipulând mulţimile. Pentru un boţ de mămăligă, politicienii sunt în stare să-şi vândă sufletul şi-n faţa altarului. Ei ştiu că la nevoie, omul sărman sau cel disperat, renunţă la lupta pentru adevăr şi asta îi face măreţi chiar dacă în realitate ei sunt nişte pitici, şi la propriu şi la figurat. Un asemenea lucru nu i s-ar întâmpla unui politician de talia lui Ion Călinoiu sau a lui Ion Ruşeţ, a lui Vasile Râbu şi aici mă opresc. Altfel cum ar putea uita cineva de un amănunt cotidian, un oficial care a dat asigurări asupra unui fapt banal şi anume că cererea 18797 din 14.07.2009 nu există. Desigur, mulţimea ascultă şi nu cercetează, conform principiului „Crede şi nu cerceta”. Pentru un alt astfel de caracter sperjur laudele sunt inutile. Rugăciunile nu, pentru că nimic pe lumea aceasta nu rămâne neplătit iar roata sorţii se învârte şi pe o spiţă şi pe alta. A fost o resfinţire frumoasă şi necesară, în urma căreia au rămas multe impresii dar din păcate şi multe lucruri necunoscute.
Constantin Bunilă
