Jana Șerbănescu – o personalitate culturală de seamă din “țara” Jiului de Sus (in memoriam)

Gorjul nostru “istoric și pitoresc” a dat și culturii române mari personalități de seamă, întregind prin activitatea lor un imens tezaur al cunoașterii vieții și istoriei poporului român, creațiilor sale materiale și spirituale, credinței, tradițiilor și obiceiurilor strămoșești, deopotrivă cu dorință și luptă necontenită pentru emancipare, libertate și unitate națională.
De aici se și cuvine, având o datorie sfântă de a readuce in memoriam, în semn de prețuire și respect, profilurile unor oameni de seamă ai Gorjului, care nu au precupețit nimic din priceperea și pasiunea lor, pentru a promova, conserva și ridica viață culturală și artistică din ținuturile “Țării” Jiului de Sus la nivelul marilor valori spiritual ale neamului românesc, aici și oriunde în lume. Și se cade a-i reaminti, între alții pe Francisc Milescu, C. Stanciovici Brănișteanu, Ștefan Bobancu, Ana Bălcescu- Culcer, Victor Gh. Dumitrescu-Bumbești, Arethia Tătărescu, Stelian Sterescu, Ion N. Rădoi, Titu I. Rădoi, V. Cărăbiș, Petre Brâncuși, Elena Udriște, Ion Grigoroiu, Al. Doru Șerban, D. D. Dijmărescu-Huzaru, ș.a.m.d. După cum de pe această panoplie de elite ale culturii Gorjului nu poate lipsi Jana (Janeta) Șerbănescu- o renumită autoare dramatică, regizoare, compozitoare muzicală și interpretă, dar și cu o strălucită carieră didactică.
Despre profesoara și personalitatea Janei Șerbănescu vom stărui de această dată, cu atât mai mult cu cât am avut și privilegiul de a colabora ani buni împreună, animați deopotrivă în a promova actul de cultură la nivelul județului și numai, activându-i în special pe copii și tineri în pregătirea și desfășurarea pe diverse genii scenice a manifestărilor cultural- artistice. Dar cred că este mai bine să vedem cine a fost și mai cu seamă care a fost cariera și activitatea ilustrei profesoare, subliniind cu aplecare pe îndelungata sa trudă și profesie sub luminile rampei scenice, atât de benefică ridicării gradului de cunoaștere și de cultură la nivelul și pe toate palierele de vârstă ale populației.
S-a născut la 12 februarie 1920, într- o familie de macedoneni, tatăl, Victor Sbenghe-căpitan și militar de carieră, iar mama Victoria Sbenghe- învățătoare, recunoscută la rându-i pentru harul și dăruirea meseriei în instruirea și educatia micilor învățăcei.
Jana, ca de altfel și sora sa mai mică Ecaterina, a urmat clasele elementare și liceale în Târgu-Jiu, avându-i între alții ca mentori de îndrumare și învățătură pe renumiții profesori Olga Pârvulescu, Pica Vasilescu, Stelian Sterescu, J. Brullmeier, dar și alți dascăli de seamă de la liceele Tudor Vladimirescu și cel de fete-Ecaterina Teodoroiu. Aici își face și debutul său artistic, remarcându-se prin pasiune și talent la serbările școlare, mai ales în rolurile din piesele de teatru și muzicale. De altfel, în această privință erau evidente înclinațiile sale, motiv pentru care, începând cu anul 1039 va fi admisă, urmând cursurile universitare la Conservatorul “Ciprian Porumbescu” din București- secția opera, la clasa renumiților profesori Romulus Vrăbiescu și Ion Chiritescu. Și este de remarcat ca încă din timpul studiilor va debuta cu succes într-un spectacol la Opera Română, cu rol din “Aida” de Giuseppe Verdi.
Din păcate, chiar înaintea examenului pentru obținerea licenței universitare, studenta Janeta primește vestea morții pe frontul din Rusia(1941) a soțului său-locotenentul Mihai Popescu (căsătoria avusese loc în anul 1940). Afectată profund de trista întâmplare, întrerupându-și studiile pentru o scurtă perioadă, revine la Târgu-Jiu unde se încadrează și funcționează în învățământ, îmbrățișând astfel cariera didactică, dar fără a renunța la terminarea studiilor universitare. Altfel, avea să termine ulterior, nu doar Conservatorul din București-secția pedagogie, ci și facultatea de științe juridice. Între timp, își regăsește liniștea sufletească consacrându-se cu dăruire atât activităților școlare, cât și muncii social- culturale și obștești, în calitate de activistă a Uniunii Femeilor Democrate din România(UFDR). În anul 1945 se recăsătorește cu inginerul Corneliu Șerbănescu, din mariajul lor, născându-se copiii-Monica și Sergiu, ambii absolvenți de studii superioare, fiica moștenind- o pe mama (muzica și istoria artei), astăzi cu domiciliul în SUA, în vreme ce băiatul a devenit inginer și recunoscut cercetător în domeniul chimiei, locuind în București.
În continuare, profesoara Jana Șerbănescu, avea să funcționeze, dincolo de activitatea sa cultural-obștească, o bună perioadă (1949-1953) în munca cu pionerii, înființând la Casa Pionerilor din Târgu-Jiu cercurile de teatru, muzică, balet, dansuri populare și moderne. Desigur că și rezultatele muncii au fost pe măsura neobositei sale activități de îndrumare și de creație artistică, practic fiind considerată fondatoarea și stimulatoarea morală a ceea ce avea să însemne mai târziu Clubul elevilor și Palatul copiilor sau Școala Populară de Artă, cu rezultatele de excepție obținute în timp pe tărâmul vieții și creației artistice în județul Gorj, în țară și peste hotare. Apoi, între anii anul 1952-1978 va funcționa ca profesoară de muzică la liceul Tudor Vladimirescu, unde desfășoară o activitate didactică la fel de laborioasă în domeniul culturii muzicale, cu realizări remarcabile în domeniul regiei și teatrului, atât la nivelul prestigioasei instituții de învățământ unde era titulară de drept, cât și în cadrul instituțiilor de cultură din municipiul Târgu-Jiu și ale județului Gorj. În același timp a reușit să obțină toate gradele didactice, inclusiv gradația de merit, iar pentru rezultatele deosebite, materializate prin numeroase premii obținute, atât cu elevii, cât și cu artiștii profesioniști, dar și amatori din cadrul unor instituții culturale și unități economice, precum clubul Intreprinderii de confecții din oraș (FCTV), Sindicatul învățământului, Casa municipală de cultură și Casa Sindicatelor, Casa Tineretului, Căminul Cultural Turcinești, ș.a.m.d., avea să fie decorată cu Ordinul Meritul Cultural. Dar poate că și cele mai mari satisfacții ale distinsei profesoare- Jana Șerbănescu, a fost respectul și prețuirea de care s-a bucurat din partea elevilor, artiștilor și colaboratorilor cu care a lucrat în cei peste 35 de ani de activitate neobosită, pusă în slujba școlii și culturii gorjene, dar nu numai.
Și se merită a reaminti aici câteva repere și genuri culturale și anume: formații corale și formații de stradă, teatru și teatru de păpuși, dansuri și balet, brigăzi artistice (a se vedea renumitele brigăzi artistie de la FCTV, Casa de Cultură a Sindicatelor Târgu-Jiu, Căminul Cultural Turcinești, ș.a.). După cum nu se pot uita genurile de spectacole organizate în colaborare cu o altă personalitate culturală a Gorjului-actrița Ligia Tilici. Mai exact este vorba de reprezentațiile scenice, între altele reamintind: “Catalina”-dramă în trei tablouri, piesa ce s-a dorit a fi un omagiu de suflet adus Eroinei noastre de la Jiu, de asemenea, “Dragoste și numai dragoste”, “Hangița”, “Cântec și umor la televizor”, “Surprize pe discuri”, ”Conform cu originalul”, “Nu-i totdeauna praznic”, etc. Se merită a aprecia aici și activitatea neobosită a Elenei Tantu- un talent nativ în ale artei teatrale și de fiecare dată un sprijin de nădejde pentru cele două profesioniste menționate mai sus. De altfel, aceasta din urmă, credincioasă artei teatrale, va primi și medalia de aur la concursul bienal I. L. Caragiale, pentru cea mai bună creație în piesa “Vitrina cu caricaturi”.
Dar revenind la ceea ce a însemnat profesoara Jana Șerbănescu pentru mișcarea culturală gorjeană, este bine să subliniem încă o dată, dincolo de talentul său cultivat, pasiunea nelimitată și preocupările sale pentru creația, promovarea și perpetuarea actului de cultură, dovadă că și după pensionare a continuat să activeze, sprijinind cu toată priceperea și puterea instituțiile culturale abilitate. Și este suficient un singur, dar sugestiv exemplu de dăruire, de la mentor la discipolii și învățăceii săi. Bunăoară la Căminul Cultural Turcinești sau la alte instituții culturale din Târgu- Jiu și din județ unde avea răbdarea repetițiilor și spectacolelor în noapte, în conditii de muncă adesea improprii: săli neîncălzite și curent electric “raționalizat”, lipsa mijloacelor și transport,etc. Și totul în funcție de cum reușeau elevii și tinerii să vină la repetiții de la cursuri sau după terminarea schimbului de lucru unde erau angajați, nu în ultimul rând, sătenii antrenați la activitățile culturale, dar care erau disponibili doar după terminarea muncilor agricole și treburilor gospodărești. Practic, nu a existat manifestare culturală asupra căreia să nu-și fi pus amprenta priceperii și dăruirii muncii sale, calitatea interpretativă a formațiilor pregătite riguros, regăsindu- se de fiecare dată în obținerea numeroaselor premii pe plan local și național. Și totuși cele mai importante lucruri care au rămas în urma sa au fost pe de o parte calitățile umane, modestia și tactul pedagogic desăvârșit, în primul rând atașamentul față de copii, față de talentul, de munca și sinceritatea lor candidă. Pe de altă parte este vorba de creațiile sale lăsate moștenire în tezaurul culturii noastre naționale, pe o paletă largă de preocupări precum arta teatrală și literară, libretele de muzică corală, de balet și muzical-coregrafice, ș.a.m.d. Nu în ultimul rând, profesoara Jana Șerbănescu a lăsat posterității pe discipolii săi, deveniți astăzi mentorii actului de cultură, atât la nivel local, cât și național, asigurând nu doar continuitate, ci și rezultate de calitate, pe măsura importanței, pregătirii și muncii lor. Din păcate, vârsta și drumul anevoios al vieții este ireversibil pentu fiecare, căci peste ani și distinsa noastră conjudețeană, rămasă singură după moartea soțului, ostenită și măcinată de o boală care nu iartă, părăsește orașul Târgu- Jiu și se stabilește pentru o vreme la București lângă copiii ei (după 1982), unde și-a găsit și sfârșitul vieții în 1989. Astfel, avea să se stingă încă o personalitate emblematica a culturii și spiritualității Gorjului, lăsând în urmă pentru cei care au cunoscut-o și mai cu seamă pentru foștii săi discipoli și colaboratori multă tristețe și o urmă de regrete. Așadar, să-i aducem “in memoriam” cei încă trăitori pe aceste meleaguri încărcate de istorie, pitoresc, cultură și spiritualitate românească, distinsei profesoare – JANA ȘERBĂNESCU, cinstirea și prinosul nostru de recunoștință, iar acolo Sus, bunul Dumnezeu, cu harul și mângâiera sa cerească, să-i ocrotească somnul de veci în pace și liniște duhovnicească…
Prof. Vasile Irod