Problema domeniului educaţiei se pune din nou, în stradă, ca un fel de intermetzzo menit să atragă, nu să distragă, atenţia asupra faptului că situaţia este mai mult prăpăstioasă decât oablă aşa cum se crede la Palatul Victoria.
Este drept, atunci când pluta este mai mult în apă decât deasupra înseamnă că totul de pe ea este ud. Întrebare: Este ceva la noi în ţară despre care putem afirma merge ca uns ? Nu, sau nu pot da eu un exemplu concret. Bineînţeles că nu mă refer aici la corupţie care tocmai pe principiul ungerii funcţionează. De aici marea mirarea în faţa judecăţii celor de la Fondul Monetar Internaţional, care estimează că România va înregistra în 2011 cea mai bună performanţă economică din Europa. Oare ce-i mână pe ei la astfel de previziuni, atâta timp cât statistica prezentului are valori negative peste tot, de la economie şi finanţe la sănătate, educaţie sau cultură, chiar şi la sport.
Cândva, circula un banc din cele spuse subversive: La Radio Erevan, un ascultător întreabă: Când a folosit Lenin pentru prima dată expresia – “învăţaţi, învăţaţi, învăţaţi!” ? Radio Erevan răspunde: Când a văzut carnetul de note al lui Stalin. Iată că în ieri, de 22 aprilie, ziua de naştere lui Lenin, îndemnul respectiv s-a tradus altfel în rândurile celor din educaţie – Protestaţi, protestaţi, protestaţi! În întreaga Românie vulcanul din învăţământ a dat de ştire, din nou, că s-au adunat tensiuni enorme în această falie a societăţii. De exemplu Federaţia Sindicatelor Libere din Învăţământ, la nivel de judeţ, a comunicat că peste 90% din cadrele didactice nu au ţinut orele de curs, aşadar nici vorbă de acel dicton Leninist, chiar dacă se apropie cu paşi repezi sfârşitul anului şcolar. Prin anul 2003, jurnalistul N.C. Munteanu afirma într-un editorial că învăţământul românesc este găunos până în măduva cărţilor, iar noi cei din 2010 nu putem contrazice această remarcă, nici acum în 23 aprilie de Ziua Internaţională a Cărţii.
Trei Federaţii ale sindicatelor din învăţământ au desfăşurat ieri o grevă pentru a-şi arăta nemulţumirile faţă de scăderea veniturilor după intrarea în vigoare a legii salarizării, de disponibilizările anunţate şi de noua Lege a Educaţiei. Însă nu toate cadrele didactice au fost partizane cu această măsură sindicală, foarte multe fiind prezente la proba de competenţe digitale din cadrul Bacalaureatului, pe de altă parte Asociaţiile de Părinţi consideră că protestul dascălilor a fost în fapt „o forma de presiune din partea sindicatelor, astfel încât să fie acceptate toate amendamentele lor la noua Lege a Educaţiei”.
Dacă ar fi să ţinem cont de faptul că, şi la noi în Gorj, sunt dascăli care nu şi-au mai primit salariile pe luna martie şi nici al 13-lea salariu, că măsurile impuse de Minister au reuşit să destabilizeze învăţământul în unele localităţi prin comasările claselor şi desfiinţarea unor şcoli iar perspectivele desfăşurării unui proces educativ sunt bulversate de tot felul de iniţiative de reformare a reformărilor după principiul proiectul nostru este mai bun, nici unul neizbutind să rezolve problemele din acest domeniu.
Din păcate, aşa cum sindicatele şi ministerul nu pot ajunge la un numitor comun, nici o concluzie clară nu se poate trage referitor la situaţia din Educaţie. Pe de-o parte, aşa cum mi-a precizat un dascăl din Târgu-Jiu, modul de salarizare din învăţământ poate afecta atât viaţa profesorului cât şi pregătirea elevului, diminuarea interesului din ambele părţi faţă de procesul educativ, în acelaşi timp dispărând şi acea pasiune a muncii pe care o aveau de făcut de unde rezulta afirmarea unor adevăraţi dascăli-mentori pentru generaţii de tineri. “Gândiţi-vă ce se întâmplă cu elevii ale căror şcoli s-au desfiinţat, ei trebuind să meargă acum cu un microbuz care trebuie să adune copiii de pe o rază mare de spaţiu. Cum poate să crească interesul acestor elevi pentru şcoală, dacă numai pe drum trebuie să petreacă până la două ore, iar mulţi dintre ei se trezesc noaptea ca să ajungă ziua la şcoală, până microbuzul respectiv îi strânge pe toţi, asta fără să mai luăm în seamă că se observă şi lipsa de responsabilitate a unor şoferi, fără experienţă, care conduc cu viteză, nepăsându-le de ce transportă”. Pe de altă parte, trebuie totuşi luat în discuţie şi modul în care unii dintre profesori îşi desfăşoară activitatea, ajungând să mute procesul de învăţare a elevilor, de la şcoală la ei acasă, inducându-le necesitatea de a face pregătire personală dacă vor să obţină note bune la materia pe care o predă acest profesor. Într-un cuvânt educaţia devine în astfel de cazuri o afacere cu profit destul de bunicel sau chiar onorabil.
Gheorghe Munteanu
