Poiana lui Mihai din Schela a fost, la final de săptămână, plină, ca niciodată, de gorjenii și hunedorenii veniți să participe la manifestările din acest loc istoric al județului Gorj. În anul Centenarului, în fața monumentului închinat marelui Voievod, monument care a împlinit 86 de ani de la amplasarea sa în acest loc încărcat de mesaje de unitate, s-a ținut o lecție vie de istorie.
După focul de tabără și vizionarea în aer liber a filmului ,,Mihai Viteazul” cei care și-au petrecut noaptea de sâmbătă spre duminică la cort au așteptat în ultima zi a manifestării 
de suflet românesc punctul culminant al evenimentului, ce a fost realizat în jurul monumentului ridicat în poiană în 1932. Lor li s-au alăturat reprezentanți ai autorităților 
locale și județene și ai armatei, ai ISU, ai IPJ Gorj, actori ai Teatrului „Elvira Godeanu” și artiști ai Doinei Gorjului, toți implicați în aceste manifestări. În poiană a fost dezvelit 
monumentul închinat marelui Voievod, la 86 de ani de la amplasare, s-a susținut un moment religios și s-a reinterpretat momentul trecerii domnitorului pe aceste meleaguri. “Noi, românii, trebuie să ne adunăm gândurile, iar privirile să ni se îndrepte spre același 
țel, poporul român să existe pe mai departe milenii întregi, iar România să fie întreagă pe mai departe milenii de-a rândul. Vă invit în anul centenar să ne gândim la un singur lucru, 
la unitate”, a declarat, în fața celor prezenți în Poiana lui Mihai, prefectul Ciprian Florescu. “Nu avem voie la o lecție de istorie să vorbim decât despre trecut. Vom reconstrui în timp o durată de istorie, adică 1553-1601, anii de domnie ai marelui Voievod Mihai Viteazul”, a spus și vicepreședintele CJ Gorj, Gheorghe Nichifor. La monumentul din poiană s-au depus coroane de flori, iar soldații Garnizoanei Târgu-Jiu au tras câteva salve de foc.
A.STOICA
Povestea lui Mihai Viteazul
În toamna anului 1600, Mihai Viteazul era într-o situaţie fără ieşire după ce în acelaşi an fusese voievodul tuturor românilor. După ce pierduse Transilvania şi Moldova, dar şi o parte 
a Ţării Româneşti, voievodul era la limita rezistenţei. Retras în Oltenia şi părăsit chiar de Buzeşti, Mihai va decide să ceară ajutorul împăratului habsburgic. Aşa că în toamna anului 1600 el trece în Ardeal prin zona Schela-Sâmbotin, singura practicabilă la vremea aceea. Însoţit de puţini colaboratori, Mihai coboară spre Petroşani, iar de aici în Ţara Haţegului, 
ferindu-se a fi reperat de gărzile generalului Basta, stăpân peste toată Transilvania la vremea aceea. Prin Deva, Beiuş, Oradea, Debreţin, Tokay, Caşovia şi Bratislava, ajunge la Viena (12 ianuarie 1601), iar de aici la Praga, unde se afla Rudolf al II-lea. De-a lungul mai multor întâlniri şi urmare unor rapoarte exacte privind situaţia reală a noii configuraţii politico-strategice din regiunea carpato-dunăreană, Mihai reuşeşte să lămurească 
administraţia imperială şi pe însuşi împăratul, încredinţându-i-se misiunea restabilirii situaţiei în Transilvania. Aici nemeşii îl izgoniseră pe Basta, readucând pe tronul Principatului, pentru a treia oară, pe Sigismund Bathory. Se cunosc evenimentele, revenirea spectaculoasă a lui Mihai Viteazul va fi curmată mişeleşte din ordinul generalului Basta. Gorjenii, cu Buzeştii revenind în tabăra domnitorului, îl vor aştepta în zadar.Legenda spune că la Schela a murit calul lui Mihai Viteazul, semn că animalul a prevestit pericolul care-l păştea la trecerea peste munţi. Acolo, calul marelui voievod a murit pe loc, dar Mihai Viteazul a ignorat semnele şi şi-a continuat drumul pe jos. El a trecut spre Transilvania înfruntând soarta care urma să-i curme viaţa peste doar opt luni. Exact în locul în care se spune că a poposit pentru ultima dată Mihai Viteazul a fost ridicat un monument în anul 1932.
