Anul acesta, pe 11 noiembrie, se va resfinţi Biserica din Drăgoeşti, un fost sat al comunei Brădiceni, acum doar cătun al localităţii Brădiceni din comuna Peştişani. Sub Părintele Paroh Ion Grindeanu se va resfinţi pictura cea nouă. Până atunci vom mai avea prilejul să revenim asupra subiectului, la slujba de resfinţire ştim sigur că va oficia ÎPS Irineu Mitropolitul Olteniei, împreună cu un sobor de preoţi de la Arhiepiscopia Craiovei. Până atunci, publicăm un articol extrem de documentat al publicistului şi poetului Ion Căpruciu.
Astăzi cunoaştem cu toţii importanţa Bisericii în iluminarea oamenilor la noi în Brădiceni ca peste tot în România, primele şcoli fiinţând pe lângă biserici şi Mănăstiri. 
La noi prima şcoală de stat se înfiinţează prin actul nr.1247 din 09 iunie 1835, funcţionând într-o casă veche, apoi în şcoala actuală unde a învăţat şi marele sculptor Brâncuşi, clasele a treia şi a patra. În Brădiceni fiind 1300 de credincioşi cu perspectiva de a fi şi mai mulţi s-au hotărât să mai facă o biserică, la sărbători sau la moşi oamenii nemaiavând loc cu panerele în Biserică. Dar cei din Brădiceni tot amânând, cei din Drăgoeşti, după cum spune legenda, într-o noapte, cu carele cu boi, cu căruţele, câţi bărbaţi vor fi fost la 512 locuitori, au mutat toate, materialele pentru biserică, piatră şi lemn, de la „Şetre” pe locul unde astăzi se află această biserică. Probabil că locuitorii din Brădiceni cunoşteau cu ce cheltuială se poate construi o biserică. Cert este că trecându-se la adunarea sumei donaţii desigur, cetăţenii din Brădiceni tot amână. Din documentul care îl avem la îndemână, se pare că legenda are şi puţin adevăr. Am în faţă un “Chitanţier” cu “Bilete de ofrandă” pentru “construirea din nou în Parohia Mămăroi din Brădiceni a Bisericii filiale Drăgoeşti cu hramul Sfântul Nicolae”. Documentul de peste o sută de ani, numerotat şi sigilat, nu se mai păstrează sigiliul, de Primăria de Brădiceni, conţine şase sute cincizeci şi patru de file şi 1971 de „bilete de ofrandă”, aproape toate sub semnătura lui Ion Gh. Anescu Strângerea banilor începe cu biletul de ofrandă nr. 1 pe 6 iunie 1904, primul donator fiind Gh. Niculescu, învăţător din Brădicenii care donează 5 lei, ceea ce ne face să credem că hotărârea era luată ca biserica să se facă împreună de Drăgoeşti şi Brădiceni. În 1904 se strâng 400 lei numai de la sătenii din Drăgoeşti iar în 1905 şi 1906 încă 25 lei toţi numai din Drăgoeşti. Şi atunci hotărârea este luată. Se strâng bani până în 1915 ianuarie 30, biletul cu nr. 1957 fiind ultimul care mai păstrează data, celelalte până la 1971 ne mai fiind datate. În doisprezece ani se adună din donaţii 9730,05 lei, cei mai mulţi 5425,70 lei în 1907, când începe şi construcţia bisericii, an în care se mai donează şi 803 kg. de ţuică adnotate pe una din file. Mai sunt şi alte adnotări, bani care s-au obţinut pe vânzarea lemnelor din schelă, adunarea a 154 oca de porumb în ziua de 30 ianuarie 1915. Doamne ce bogaţi erau aceşti oameni şi cât de vrednici, „duse la Jugravi”. Alte adnotări, pentru a ne da seama cu câtă “socoteală” se ţineau cheltuielile, „s-a dat lui Ion Căpruciu, probabil un lucrător, l franc, 3,1/2 franci lui Ion al Bălii, 2 franci la ţigani şi 15 franci, Popa Gureanu. Se pare deci că Biserica Drăgoeşti s-a construit cu meşteri din sat. De remarcat că în anul 1907, vedeţi cât de minunaţi erau aceşti oameni în hotărârea lor, se pleacă şi prin satele din jur dintre care amintim Peştişani, Godineşti, Dobriţa, Runcu, Şomăneşti, Câlceşti, Pocruia, Stolojani, Frânceşti, Teleşti, Baia din care se strâng 107,43 lei. La a doua plecare, în acelaşi an, se mai adaugă Târgu-Jiu, Corneşti, Stejerei Părău, Ploştina, Hodoreasca, Câlnic, Godineşti, Peşteana, Fărcăşeşti, Broşteni, Cârligei, Vârtopu, Ciovârnăşani Bâlta, Brădet, Poienari, Glogova etc., sate cu popi care îl cunoşteau pe preotul Ion Brâncuşi care se bucura de multă încredere prin împrejurimi. Sumele donate de fiecare sunt mici, dar fiecare leu e adunat pe verso filelor cu lux de amănunte cu alt scris, dovadă că alţii, fiecare în satul de unde trăiau primeau banii şi-i vărsau Parohiei ca semn al participării şi mai ales la cunoaşterea faptului că la Drăgoeşti se construia o biserică. (Va urma)
Ion Căpruciu
