De-a lungul ultimelor două săptămâni, gorjenii au fost feriţi de stihiile naturii, deşi câte o ploaie zdravănă a mai căzut pe ici pe acolo. Totuşi ţăranul gorjean este nemulţumit de ce se întâmplă cu truda sa, în special pentru că nu-şi poate treiera grâul şi ovăzul, că legumele sunt afectate de ploile acide, la fel ca şi viile sau pomii fructiferi, iar porumbul este un pic întârziat la rod. Tradiţional, de Sf. Ilie în fiecare casă se putea fierbe porumbul, lucru ce nu se va mai întâmpla anul acesta.
Preţurile legumelor cultivate în gospodăria ţărănească nu vor putea să fie aliniate nici la inflaţie şi nici la TVA, deoarece calitatea produselor oferite nu este una deosebit de bună. În schimb, s-a adăugat deja câte zece-douăzeci de bani la preţul pâinii, de unde s-au scăzut deja şi câteva grame. Totuşi oamenii trebuie să cumpere, iar fiecare produs alimentar are preţul crescut pentru că fără alimente omul nu poate supravieţui.
Ţăranul are, totuşi, o independenţă a lui, conservată şi prin neintroducerea unor impozite pentru productivitate sau pentru nemunca pământului. Această independenţă a gospodăriei ţărăneşti păstrează încă o stabilitate aparentă în lumea satului. Acolo se produce şi influenţa statutului de pensionar de la stat, apărut în urma industrializării forţate a ţării din urmă cu 50 de ani, aşa că în lumea satului, în mod paradoxal sunt mai mulţi bani decât în zona urbană, ceea ce şi explică ritmul de dezvoltare a satelor din ultimii 10-15 ani.
Drama se va produce de acum încolo, cu toate că o mare parte a populaţiei active munceşte în Europa, chiar dacă o face pe bani negri. Încetul cu încetul Europa îşi recalculează deficitele financiare şi primii care vor fi loviţi vor fi străinii fără forme legale de muncă, printre care se află şi gorjenii noştri.
Fluxul banilor europeni se va întrerupe, iar statul român, în măreaţa sa operă de recuperare a datoriilor făcute de pomană, va ajunge şi la impozitarea terenurilor şi gospodăriilor agricole.
Atunci va creşte şi preţul legumelor din piaţă, însă această creştere de preţuri nu va mai acoperi datoriile gospodăriei ţărăneşti, lăsând la o parte faptul că producătorul individual va fi foarte uşor victima unor controale în baza legii.
Trebuie începută o campanie de educare a populaţiei producătoare de produse vegetale sau animale oferite spre vânzare care sunt departe de cerinţele lumii moderne.
Până atunci vom fi constrânşi să ne alimentăm cu produse de slabă calitate, cu multe E-uri, dar şi cu un preţ de care actualii inspectori ai diverselor instituţii de control nu se vor putea atinge deoarece trebuie păstrate intacte rezervoarele alimentării politice ale funcţiei de control.
Cu alte cuvinte mâine-poimâine, gospodăria ţărănească va cotiza şi la menţinerea trendului ascendent al puterii locale. Totul se va petrece în dispreţ şi umilinţă pentru că deşi sunt în stat european, respectul pentru cetăţean este nul. S-a văzut asta şi în zonele sinistrate de mai marii zilei.
Constantin Bunilă
