Levănțica – sursă de bunăstare și de sănătate

1534

1 – Informații generale.
Ideea acestor articole mi-a venit după ce am citit paginile cu „Medicina naturii” din revista „formula AS ” realizate de domnul Ilie TUDOR și în care sunt preamărite virtuțile acestei culturi, căci levănțica – aurul mov – cum o numesc arabii și chinezii, este plantă de ghiveci dar și de cultură. Ca plantă medicinală levănțica tratează necazuri ale omului atât de natură psihologică, cât și de natură fiziologică sau fizică, atât din interiorul corpului omenesc, cât și de pe exteriorul acestuia. Mai mult chiar, prin virtuțile ei, lavanda este și un scut apărător al omului contra unor factori naturali de agresiune cum ar fi o gamă largă de insecte sâcâietoare pentru om ca muște, țânțari, purici, molii, păianjeni, scorpioni etc. Lavanda poate fi o importantă sursă de venituri pentru orice gospodărie, mai ales din zona noastră unde pământul nu este atât de darnic și, colac peste pupăză, este și fărâmițat în parcele și parceluțe de câțiva arișori de pe care cu greu poți scoate recolte comerciale, profitabile. Levănțica sau lavanda este plantă perenă, socotită arbust mic, deoarece ramificațiile i se lignifică, de la care se folosesc tulpinile purtătoare de flori minunate ca aspect, culoare sau parfum. Poate fi crescută atât în ghivece, cât și pe câmp, în lan de producție comercială. Botaniștii au recunoscut acestei plante de origine mediteraniană, cultivată atât în emisfera boreală, cât și în cea australă, un număr de 39 specii ale genului Lavandula dintre care trei au utilitate terapeutică.
1 – Lavanda romană – Lavandula officinalis, preferată chiar de medicii antici și cultivată pe scară nu prea mare, dar etalon pentru calitățile terapeutice ale acestei plante.
2 – Lavanda englezească – Lavandula angustifolia, cu frunze înguste, foarte productivă și cu cea mai fină aromă, motiv pentru care este foarte căutată de parfumieri.
3 – Lavanda balcanică – Lavandula latifolia sau lapatifolia, cu frunze late, bogată în camfor, parfumată, cu puternic efect asupra sistemului respirator și nervos.
Lavanda este menționată acum 3.000 de ani în Egiptul antic ca plantă medicinală și aromatică. Uleiul extras de aceștia a revoluționat medicina timpului și se menține și acum. Roma antică utiliza această plantă pentru tratarea mușcăturilor veninoase sau chiar a diferitelor otrăviri. Chinezii antici obțineau dintr-o anume specie de lavandă Uleiul Florii Albe cu care tratau bolile infecțioase, nervoase ori cardiace. In Europa Evului Mediu lavanda constituia principalul dezinfectant în teribilele epidemii ale vremii. Era folosită în tratarea dezechilibrelor emoționale, a deziluziilor în dragoste, a tulburărilor de somn sau chiar a unor forme de demență. În Primul Război Mondial uleiul esențial de lavandă a salvat multe, multe vieți din ghearele tifosului ținând păduchii, vectorii acestuia, la distanță, având și puternic efect antibiotic, bactericid. Farmacia modernă utilizează preparate din lavandă pentru tratarea multor boli dificile, cum ar fi: tulburările psihice, insomnia, infecțiile provocate de fungi rezistenți la medicamentele industriale, tulburări autoimune ale pielii și părului. Lavanda produce flori într-o paletă extrem de largă.
1 – Alb – Lavandula angustifolia edelweiss, cu talia de 25 – 40 cm,
2 – Albastru deschis – Lavandula angustifolia ellegance ice, cu talia de 25 – 30 cm,
3 – Roz – Lavandula angustifolia ellegance pinc și Lavandula angustifolia rosae, cu talia de 25 – 30 cm,
4 – Albastru – Lavandula angustifolia hidcote blue și Lavandula angustifolia early blue scent, cu talia de 25 – 30 cm,
5 – Violet deschis – Lavandula angustifolia ellegance sky, cu talia de 25 – 30 cm,
6 – Violet albăstrui – Lavandula angustifolia ellegance purple și Lavandula angustifolia ellegance goliath, cu talia de 25 – 30 cm,
7 – Violet închis – Lavandula angustifolia lavance purple, cu talia de 20 – 30 cm.
Lavanda se înmulțește atât prin semințe care însă germinează mai greu cât și vegetativ, prin butași verzi recoltați în aprilie – mai sau prin butași lignificați recoltați în iulie – august după înlăturarea florilor, dar cred că și prin despărțirea tufei. Vom continua.
Dacă toate astea fi-vor respectate…
Ing. Ion VELICI

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here