Lumina, şi Adevărul, şi Viaţa – Dumnezeu ne cheamă ca să-I slujim cu credința noastră

Pericopa Evanghelică a Duminicii a 16-a după Rusalii coboară din albastrul Împărăției Cerului stropii de apă vie și de adâncă înțelepciune ai Pildei talanților (Ev. Matei 25,14-30), o minunată învățătură care ne arată că fiecare om are datoria de a folosi și a înmulți darurile (talanții) pentru binele său si al semenilor, știind că Dumnezeu ne cere aceasta, când ne cheamă ca să-L slujim cu credința noastră, semn că pe toți Mântuitorul îi  va judeca de modul cum și-au folosit darul.

“Bine, slugă bună şi credincioasă, peste puţine ai fost credincioasă, peste multe te voi pune; intră întru bucuria domnului tău”
În Pilda despre talanţi, Hristos spune că Stăpânul a plecat pentru un timp îndelungat, acest lucru însemnând că darurile Lui Dumnezeu ne sunt oferite nouă pentru toată viaţa. Acel “Domn”, se va întoarce în mod neaşteptat. Nimeni dintre noi nu cunoaşte când Domnul ne va chema la judecata Sa. «Privegheaţi, deci, căci nu ştiţi nici ziua nici ora», zice Domnul (Matei 25, 13). Servitorul infidel nu s-a gândit la întoarcerea stăpânului său, el a îngropat talantul în pământ până ce în mod neaşteptat s-a întors stăpânul şi i-a cerut socoteala. Prin această pildă Hristos ne îndeamnă, să fim atenţi şi pregătiţi la chemarea Domnului nostru. «De aceea, şi voi fiţi gata, că în ora în care nu gândiţi Fiul Omului va veni» (Matei 24, 44). După multă vreme a venit şi stăpânul acelor slugi şi a făcut socoteala cu ele. Şi apropiindu-se cel care luase cinci talanţi, a adus alţi cinci talanţi, zicând: «Doamne, cinci talanţi mi-ai dat, iată alţi cinci talanţi am câştigat cu ei». Zis-a lui stăpânul: “Bine, slugă bună şi credincioasă, peste puţine ai fost credincioasă, peste multe te voi pune; intră întru bucuria domnului tău”. Apropiindu-se şi cel cu doi talanţi, a zis: «Doamne, doi talanţi mi-ai dat, iată alţi doi talanţi am câştigat cu ei». Zis-a lui stăpânul: “Bine, slugă bună şi credincioasă, peste puţine ai fost credincioasă, peste multe te voi pune; intră întru bucuria domnului tău”. Apropiindu-se apoi şi cel care primise un talant, a zis: «Doamne, te-am ştiut că eşti om aspru, care seceri unde n-ai semănat şi aduni de unde n-ai împrăştiat. Şi temându-mă, m-am dus de am ascuns talantul tău în pământ; iată ai ce este al tău». Şi răspunzând stăpânul său i-a zis: “Slugă vicleană şi leneşă, ştiai că secer de unde n-am semănat şi adun de unde n-am împrăştiat? Se cuvenea deci ca tu să pui banii mei la zarafi, şi eu, venind, aş fi luat ce este al meu cu dobândă. Luaţi deci de la el talantul şi daţi-l celui ce are zece talanţi. Căci tot celui ce are i se va da şi-i va prisosi, iar de la cel ce n-are şi ce are i se va lua. Iar pe sluga netrebnică aruncaţi-o întru întunericul cel mai din afară. Acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor”. De la cei care au primit mult, așteaptă mult, iar de la cei care au primit mai putin, atât cât pot da aceștia. Omul lenes, ține aceste daruri ,,îngropate”, nu le folosește nici pentru sine și nici pentru cei din jur. Acest refuz, de a le înmulți pentru folosul semenilor noștri, este un păcat mare, pe care Dumnezeu îl pedepsește.

«Doamne, cinci talanţi mi-ai dat, iată alţi cinci talanţi am câştigat cu ei»
Pericopa Evanghelică din Duminica aceasta este foarte provocatoare. Este vorba despre parabola talanţilor, una dintre cele mai cunoscute parabole rostite de către Isus, care are o bogăţie extraordinară de semnificaţii. Nici nu ştii ce să admiri mai mult în această parabolă! Să admiri generozitatea Stăpânului, a lui Dumnezeu, care împarte pur şi simplu tot ce are, toată bogăţia sa cu servitorii săi? Să admiri încrederea pe care Dumnezeu o are în oameni oferindu-le lor bogăţiile sale? Să admiri libertatea pe care Dumnezeu o oferă oamenilor de a administra aşa cum vor, practic, bunurile care nu sunt ale lor, ci ale sale? Să admiri răsplata pe care Dumnezeu o oferă la întoarcerea sa celor care dezvoltă darurile sale? Practic, nu ştii, într-adevăr, ce anume să consideri cel mai important în această parabolă, pentru că toate împreună formează o capodoperă a Bibliei care ne vorbeşte despre generozitatea lui Dumnezeu şi despre responsabilitatea omului. Vedem cum și păcatul de a nu face ceva bun este osândit prin pedepse grele. Nu este pedepsit doar lacomul, desfrânatul și cel ce face cele rele, ci și cel care nu săvârșește binele. Să ascultăm cu atenție de aceste cuvinte! Cât avem posibilitatea să lucrăm la mântuirea noastră, să adunăm untdelemn pentru candelele noastre și să muncim ca să înmulțim talantul. Pentru că dacă suntem codași și ne petrecem timpul în trândăvie, nimănui nu-i va mai fi milă după aceea, chiar de ne vom tângui de mii de ori, iar pentru aceasta, să ne amintim de fecioarele care au venit la Hristos, au bătut la ușă și L-au rugat, dar a fost în van și fără rezultat. Toţi creştinii au sigur câte un talant, dar unii au şi câte doi, iar alţii şi câte cinci. Talanţii sunt talente, energii de lucru, ca de pildă o minte mai străvăzătoare, o inimă mai largă, o mare capacitate de dragoste, o voinţă mai puternică, o memorie mai bună, o ingeniozitate înnăscută. Personalitatea omului este o înzestrare sufletească neobişnuită, fiindcă într-o personalitate chipul lui Dumnezeu este mult mai puternic şi mult mai limpede. Poate că toţi creştinii au sigur câte un talant, dar unii au şi câte doi, iar alţii şi câte cinci. Talanţii sunt talente, energii de lucru, ca de pildă o minte mai străvăzătoare, o inimă mai largă, o mare capacitate de dragoste, o voinţă mai puternică, o memorie mai bună, o ingeniozitate înnăscută. Aceste energii ale chipului prind mai bine, ca nişte antene mai bune, energiile Harului care le sfinţeşte. De aceea, personalitatea are, de asemenea, de făcut calea de la chip la asemănare. Dar, datorită înzestrării sufleteşti mai puternice, personalitatea ar putea străbate calea într-un timp mai scurt sau ar putea realiza o negrăită asemănare. Mai întotdeauna, pentru noi este important să privim din prisma noastră această parabolă şi să vedem ce anume ne poate spune ea nouă, oamenilor, dar, mai ales tinerilor de astăzi!

«Doamne, doi talanţi mi-ai dat, iată alţi doi talanţi am câştigat cu ei»
Pentru că ne spune Mântuitorul că fiecare dintre noi am fost înzestraţi cu daruri divine pe care le-am primit în mod gratuit. Nimeni nu poate să spună că nu are talanţi, nimeni nu se poate plânge că îi lipsesc darurile lui Dumnezeu. Este adevărat, s-a împământenit o anumită interpretare reductivă a talanţilor din Evanghelie, considerându-se că ei se referă la acele talente sau abilităţi pe care le avem şi pe care nu trebuie să le îngropăm, ci să ne folosim de ele. Dar, nu aceasta este semnificaţia talanţilor! Există o mare diferenţă între talent şi talent! Nu e doar un joc de cuvinte! Are talent un om care compune poezii frumoase, unul care scrie partituri frumoase, unul care pictează frumos, care sculptează; are talent un constructor bun, un dulgher bun, un fotbalist bun! În cele mai multe dintre aceste cazuri, talentele sunt ceva dobândit prin forţele proprii. Un fotbalist bun va câştiga mulţi bani, iar banii vor fi ai săi. Dacă va înceta să joace fotbal, nu înseamnă că şi-a îngropat talantul. Nicidecum! Talantul este altceva. Talantul nu este egal cu talentul. Talantul este un ceva pe care îl primeşti în mod gratuit din partea lui Dumnezeu şi pe care trebuie să-l pui la dispoziţia celorlalţi pentru că nu este al tău. Ţi s-a oferit în administrare şi trebuie să-l oferi înapoi celui care ţi l-a dat, împreună cu tot ceea ce ai obţinut datorită lui. Un talant este viaţa pe care am primit-o în dar şi pe care nu avem voie să o îngropăm în cimitirul tristeţii şi al plictiselii. Un talant este credinţa pe care am primit-o la botez şi pe care nu avem voie să o îngropăm în cimitirul consumismului modern pe care îl construieşte societatea de astăzi. Un talant este demnitatea de a fi fii ai lui Dumnezeu. Un talant este chemarea noastră de a trăi în iubire şi de a respira iubire în relaţiile noastre cu Dumnezeu şi cu semenii. Un talant este sufletul nostru, acest sanctuar al lui Dumnezeu pe care nu avem voie să-l îngropăm în uitare! Un talant este inteligenţa noastră, sănătatea noastră, familia noastră, libertatea pe care am primit-o. Talentul te poate închide în egoism şi mândrie şi te poate face să îi priveşti de sus pe ceilalţi. Dimpotrivă, talantul te deschide spre ceilalţi pentru că îţi dai seama că e un dar pe care l-ai primit şi pe care trebuie să-l restitui celui care ţi l-a dat. Talantul te trimite spre ceilalţi pentru a da la rândul tău din ceea ce ai primit. Talentul te închide în tine însuţi, în egoismul tău obsesiv! Una din cele mai mari tragedii ale vieţii constă în faptul că oamenii nu se folosesc de talanţii oferiţi lor de către Dumnezeu.

“Pe robul acela netrebnic, aruncaţi-l în întunericul de afară: acolo va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor”
Omul modern nu întrebuinţează darurile naturale şi supranaturale ale lui Dumnezeu, iar în Pilda despre talanţi, Dumnezeiescul Mântuitor arată cum stăpânul a pedepsit pe servitorul său pentru că a îngropat talantul pe care i l-a încredinţat acestuia spre administrare. Trebuie precizat faptul că talantul, nu reprezenta o monedă, ci aproximativ 35 de kilograme de aur, argint sau bronz, având o valoare foarte mare, în funcţie de metalul preţios pe care îl desemna. Să privim cu atenţie: servitorul i-a dat înapoi stăpânului său talantul, dar s-a făcut vinovat că nu a folosit cum se cuvine talantul încredinţat lui. Stăpânul l-a pedepsit aspru. «Slugă vicleană şi leneşă! Se cuvenea, ca tu să pui banii mei la zarafi, şi eu, venind aş fi luat ce este al meu, cu dobândă» (Matei 25, 26-27). Servitorul a fost pedepsit pentru că nu a folosit talantul în nici un fel. El l-a îngropat. Câţi talanţi sau câte daruri ale lui Dumnezeu nu risipesc oamenii zilnic! Unul dintre cei mai preţioşi talanţi de pe pământ este timpul, iar un alt talant este raţiunea. Este un talant preţios, mare comoară pe pământ. Cât de mulţi oameni, mai ales tineri, şi-l îngroapă, fără să-şi îndeplinească îndatoririle legate de anii destinaţi învăţăturii, dar vine un timp când regretă că au atâtea lacune şi că nu au folosit cum se cuvine aceste daruri, deoarece darul irosit, irosit rămâne! Talantul înseamnă şi bani. În timpurile noastre milioane de oameni mor de foame, alte milioane de oameni nu au cu ce să se îmbrace, nu au un acoperiş deasupra capului, în timp ce bogaţii oferă mari sume de bani pentru lux, băutură şi diferite lucruri care nu sunt neapărat necesare. Cât bine ar putea face unii oameni oferind bani pentru opere de caritate, pentru şcoli, biserici, presă religioasă, şi alte opere destinate răspândirii Împărăţiei lui Dumnezeu pe pământ. Banul oferit pentru un scop bun, poate însemna un capital depus la banca cerească, unde el se înmulţeşte şi pe care odată Bunul Dumnezeu îl va întoarce însutit, fiindcă ne cheamă ca să-L slujim cu credința noastră!
Profesor, Vasile GOGONEA