După ce a binecuvântat cu o zi înainte Sărbătoarea Sfântului Grigorie Decapolitul de la Mănăstirea Bistriţa vâlceană, marţi, 21 noiembrie 2017, de Sărbătoarea «Intrarea în Biserică a Maicii Domnului», care este Hramul de tradiţie al Bisericii celei vechi a Mănăstirii Lainici, lăcaşul sfânt aniversându-şi cu acest prilej două veacuri de existenţă, Înaltpreasfinţitul Părinte dr. Irineu, Arhiepiscopul Craiovei şi Mitropolitul Olteniei, însoţit de un ales sobor de preoţi şi diaconi din care a făcut parte Preacuviosul Părinte Arhimandrit, Ioachim Pârvulescu, Stareţul Mănăstirii, împreună cu Preacucernicul Părinte Protoiereu, Marian Mărăcine, a oficiat Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie în lavra Sfântului Irodion, în prezenţa a câteva sute de credincioşi care au venit să înalţe rugăciune la icoana Maicii Luminii grabnic ascultătoare, iar pentru mărturisitorii dreptei credinţe însemnând Preasfânta Născătoare de Dumnezeu.
“Pentru a marca momentul aducerii Preasfintei Născătoare de Dumnezeu de către Părinţii Ioachim şi Ana la templul din Ierusalim”
La sfârşitul Sfintei Liturghii, în cuvântul de aleasă învăţătură duhovnicească, Mitropolitul Olteniei a spus: “Anul acesta, când se împlinesc 200 de ani de la sfinţirea Bisericii celei vechi a acestei Mănăstiri Lainici, astăzi, avem Hramul acestei Sfinte Mănăstiri: «Intrarea Maicii Domnului în Biserică», aducerea ei la templu. Este o sărbătoare care a fost cinstită de multă vreme în Biserica noastră, pentru a marca momentul aducerii Preasfintei Născătoare de Dumnezeu de către Părinţii Ioachim şi Ana la templul din Ierusalim, după făgăduinţa pe care aceştia au făcut-o înaintea Lui Dumnezeu, că dacă vor avea un vlăstar de parte bărbătească sau femeiască în viaţa lor, vor încredinţa această «roadă» templului. Rânduiala Lui Dumnezeu a făcut ca aceşti Părinţi, Ioachim şi Ana, din neamul lui David, din neamul celor care au primit revelaţia de la Dumnezeu, descoperirea că la plinirea vremii, Fiul Lui Dumnezeu se va face om, au născut din trupurile lor pe Preasfânta Născătoare de Dumnezeu” iar în continuare, Înaltpreasfinţitul Părinte Mitropolit a menţionat că venirea pe lume a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu s-a făcut după post şi rugăciune, după milostenii, pentru că Dumnezeu a rânduit ca această «odrăslire» să fie binecuvântată şi să nu aibă aproape mai nimic din viaţa pământească, ci, să fie ca o poruncă dumnezeiască şi ca o împlinire cerească. Astfel, se face că Maica Domnului, Preasfânta Fecioară s-a născut la bătrâneţea Părinţilor ei, Ioachim şi Ana, când omul firesc nu mai poate naşte copii. Dar, la Dumnezeu toate sunt cu putinţă, aşa cum avea să spună Arhanghelul Gavriil Preasfintei Născătoare de Dumnezeu despre Elisabeta, cea înaintată în vârstă, care l-a născut pe Sfântul Ioan Botezătorul. Deci, Sfinţii Ioachim şi Ana, după ce s-au rugat multă vreme ca să primească un semn al milostivirii, au născut pe Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, ca ea să fie încununată cu multă rugăciune şi cu o chemare stăruitoare înaintea Atotputernicului Dumnezeu.
“În templul din Ierusalim, numai acolo putea să stea sfinţenia Lui Dumnezeu întruchipată, Fecioara Maria”
În cuprinsul cuvântului de aleasă învăţătură, Mitropolitul Olteniei a presărat în inimile credincioşilor stropi de aleasă credinţă, arătând că Maica Domnului a lăsat loc în sufletul ei, numai Lui Dumnezeu, de aceea, a devenit viaţa noastră, Maica rugăciunii, Raiul cel adevărat, templul cel binecuvântat din care Dumnezeu s-a făcut om. “Sărbătoarea de astăzi este atât de importantă în viaţa Bisericii, pentru că de la Naşterea Maicii Domnului, de la 8 septembrie, până la 21 noiembrie, vedem că ea păşeşte cu mult curaj la templu, unde urcă scările templului în cântările psalmilor, în bucuria îngerilor şi a oamenilor, pentru a fi primită de Zaharia, tatăl Sfântului Ioan Botezătorul. Pentru că minunea dumnezeiască s-a arătat acestuia pentru a se şti cine este aceasta care urcă mereu, cu atâta curaj şi cu mare râvnă şi dragoste de Dumnezeu, căci este Sfânta Sfintelor, acolo unde a fost aşezată, în locul cel mai sfânt în templul din Ierusalim, pentru că numai acolo putea să stea sfinţenia Lui Dumnezeu întruchipată, Fecioara Maria, pentru că din momentul în care Moise vorbea cu Dumnezeu în pustie şi apoi Preamilostivul Dumnezeu a vorbit cu fiica Sa cea mai aleasă care s-a născut pe pământ, cea care a rămas fecioară pentru totdeauna, deşi L-a născut pe Mântuitorul Iisus Hristos. Astfel, raza dumnezeiască a Tatălui a pătruns în firea noastră, aşa cum pătrunde raza pe geam, când luminează interiorul casei, la fel Dumnezeu a aflat această fiinţă strălucitoare, pentru că Dumnezeu a pregătit-o din mai multe neamuri din această lume, căci lumea este «casa» în care noi ne ostenim şi trăim în viaţa aceasta”, a subliniat Chiriarhul nostru, apreciind că în acest fel, Maica Domnului ne-a făcut şi pe noi părtaşi Slavei dumnezeieşti, fiindcă Maica Domnului este înaintemergătoarea noastră, cea care este din neamul nostru şi nu ne părăseşte niciodată. Ea se dăruieşte Lui Dumnezeu şi prin dăruirea ei, prin acceptul ei, a binecuvântat Dumnezeu întreaga lume, iar noi suntem primiţi înaintea Tatălui Ceresc, fiindcă spune Preasfânta: «Iată, de acum mă vor ferici toate neamurile!» care trăiesc pe acest pământ.
“În revărsarea de Har a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, suntem cuprinşi noi”
În încheierea cuvântului său de învăţătură, Mitropolitul Olteniei a spus că noi o cinstim pe Maica Domnului, ca pe o făptură omenească, dumnezeiască şi ca un model de dumnezeire, ca mijlocitoare a noastră, pentru că se roagă permanent înaintea Fiului ei, Mântuitorul Iisus Hristos, pentru viaţa noastră. “Ea este mijlocitoare, rugătoare şi permanent ajutătoare, iar noi, astăzi, venind la această sfântă mănăstire, prin rugăciunile noastre, o preamărim pe Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, iar ea se bucură, acoperindu-ne cu acoperământul ei, pentru că Mântuitorul Hristos, pe Cruce fiind, ne-a încredinţat ei şi am primit chemarea să fim părtaşi la Harul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. De aceea, noi spunem la slujbe: «Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi!», pentru ca ea, iertându-ne greşelile noastre, prin rugăciunile ei, ne înalţă la Mântuitorul Iisus Hristos. În revărsarea de Har a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, suntem cuprinşi noi, astăzi, iar când trecem pe la sfânta mănăstire, primim har din «izvorul tămăduirii», pentru că această mănăstire are şi acest hram pentru toţi credincioşii care trec pe aici ca să ia sfinţenie de la acest loc binecuvântat. Aşa au trăit aici sfinţii dinaintea noastră, Sfântul Irodion, dar şi sfinţii care nu au fost canonizaţi, dar, care aşteaptă să fie trecuţi în calendarul nostru, spre Slava Bunului Dumnezeu. Cu toţi să primim har din partea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, aici, în viaţa aceasta şi în viaţa veşnică, Amin”!
Dumnezeu ne cheamă să trăim viaţa după rânduiala Voii Sale!
În Duminica a 30-a după Rusalii, cea de-a doua a Postului Naşterii Domnului, a fost rânduită să se citească din Sfânta şi Dumnezeiasca Evanghelie despre Pilda Dregătorului bogat – Păzirea poruncilor (Ap. Coloseni 3, 12-16; Sf. Ev. Luca, 18, 18-27), mai ales că dregătorul care se arată în această pericopă era prea slab în cugetul său și nu a putut fi convins nici măcar să asculte de sfatul de a-și vinde averea, deși i-ar fi fost mult folositor și plin de răsplată, iar Mântuitorul vădește boala care și-a aflat casă în cei cu averi, aşa cum sunt mulţi astăzi, spunând: Cât de greu vor intra cei ce au averi în împărăţia lui Dumnezeu! Că mai lesne este a trece cămila (camela) printre urechile acului, decât să intre bogatul în împărăţia lui Dumnezeu, deoarece prin cămilă, Hristos, nu se referă la animalul cu același nume, ci la o funie groasă, iar cei ce se îndeletnicesc cu navigatul pe mare obișnuiesc să numească aceste funii cămile. Aşadar, să ne amintim de porunca Lui Hristos, Împăratul nostru și Dumnezeu, care ne duce de la lucrurile vremelnice și ne face părtași la cele veșnice, fiindcă Dumnezeu ne cheamă să ne trăim viaţa aceasta pământească după rânduiala Voii Sale.
«Bunule Învățător, ce să fac ca să moștenesc viața de veci?»
Textul Evangheliei ne descoperă câtă dragoste și milă are Dumnezeu pentru toți oamenii: drepți și păcătoși, bogați sau săraci, bolnavi ori sănătoși, mai ales că în cazul nostru, este vorba despre întâlnirea Lui Hristos cu un tânăr din categoria celor mai bogați ai vremii în această lume, dar săraci pentru lumea de dincolo, când ni se spune: În vremea aceea un dregător oarecare s-a apropiat de Iisus și L-a întrebat, zicând: Bunule Învățător, ce să fac ca să moștenesc viața de veci? Iar Iisus i-a zis: Pentru ce Mă numești bun? Nimeni nu este bun, decât Unul Dumnezeu. Știi poruncile: “Să nu săvârșești adulter, să nu ucizi, să nu furi, să nu mărturisești strâmb, cinstește pe tatăl tău și pe mama ta”. Iar el a zis: Toate acestea le-am păzit din tinerețile mele. Auzind, Iisus i-a zis: Încă una îți lipsește: Vinde toate câte ai și le împarte săracilor și vei avea comoară în ceruri; apoi vino de urmează Mie. Iar el, auzind acestea, s-a întristat, căci era foarte bogat. Și, văzându-l întristat, Iisus a zis: Cât de greu vor intra cei ce au averi în Împărăția lui Dumnezeu! Că mai lesne este a trece cămila prin urechile acului decât să intre bogatul în Împărăția lui Dumnezeu. Zis-au cei ce ascultau: Și cine poate să se mântuiască? Iar El a zis: Cele ce sunt cu neputință la oameni sunt cu putință la Dumnezeu. Din Evanghelia Duminicii a 30-a după Rusalii înţelegem că se impune ca și noi, creștinii, să cunoaștem măcar cele zece porunci, ca să le și împlinim, iar cunoașterea și respectarea poruncilor ne apără sufletul de accidentele de moarte, care sunt păcatele.
Profesor, Vasile GOGONEA
